Refacerea prestigiului familiei Nandriş. Familia Nandriş, vol. 7
Cu câtva timp în urmă, a devenit primar al comunei Mahala doamna profesor Elena Nandriş (care are acelaşi nume cu noi, dar până acum nu am găsit documente care să ateste că am fi rude).
Hotărâtă din fire – şi, cred, cu foarte bună intenţie – a dorit ca primăria să ia casa noastră şi să facă acolo un „Muzeu al deportaţilor în Siberia”.
În acest moment (aprilie 2004) mi-a dat telefon Vasile Cudla, fiul lui Mitruţă, rugându-ne să trecem casa pe numele lui, cu intenţia de a face aici locuinţă pentru fiul său Dumitru (Dima) şi soţia sa, Marina. Dacă suntem de acord, să-i trimit un document de donaţie.
Ai noştri, din România, au fost toţi de acord, aşa încât am făcut adresă către prefectura judeţului Sibiu, că renunţ la despăgubirea pentru casă, conform legii 290, deoarece o donez lui Vasile Cudla… „care o va îngriji şi în calitate de Casă Memorială”. Apoi i-am trimis lui Vasile următorul act de donaţie oficializat de Notariat. […]
La scurt timp mi-a dat telefon şi doamna primar din Mahala, Elena Nandriş, rugându-ne să acceptăm varianta ei cu muzeul deportaţilor.
I-am spus politicos că familia noastră crede că este mai bine să rămână casa în familie şi că în acest sens am întocmit documente scrise pe numele lui Vasile Cudla, nepotul Aniţei Nandriş.
A fost, deci, o mică bătălie civilizată pentru casă între cei din primărie şi cei din familia noastră de acolo, dar cred că decizia luată a fost cea corectă. Primarii se schimbă şi următorul primar poate avea altă idee, iar Dima şi cu Marina vor asigura menţinerea casei, în memoria celor care au ridicat-o.
Odată ajunşi proprietari, Vasile şi cu Dima s-au apucat cu hărnicie de treabă, au renovat casa din temelii, au pus acoperiş nou, uşă, geamuri şi podele noi, au introdus gazul metan pentru încălzire, lumină electrică şi au pregătit fundaţia pentru gang. Pe faţada casei înnoite au păstrat placa de marmură cu „Casa Memorială”, cum ne-a fost înţelegerea. În sfârşit, ca tot gospodarul, au săpat o fântână aproape de casă. [pag. 62-63]