Rezistenţa armată din Munţii Apuseni. Gruparea maiorului Nicolae Dabija 1948-1949

În 1936, locotenentul Dabija aderă la asociaţia „România Anticomunistă”. În 1939 este avansat căpitan, iar în 1941 este trimis pe Frontul de Răsărit, unde participă la luptele de la Kerci, Caucaz, Kuban şi Perekop. Căpitanul Dabija are meritul de a fi primul ofiţer român care a organizat unităţi de comando împotriva sovieticilor. Este rănit în lupta de la Ursechiu (10 noiembrie 1943), dar rămâne pe front. La 12 aprilie 1944 este rănit din nou şi este evacuat în ţară. Pentru faptele sale de eroism a fost citat de trei ori pe armată, iar la 1 aprilie 1944 citat pe naţiune şi avansat maior la excepţional. A fost decorat cu ordinele: „Steaua României” cu spade în grad de cavaler, cu panglici de „Virtutea Militară” 1943; „Steaua României” în grad de comandor; „Scutul Crimeii”; „Coroana României” cu spade, în grad de cavaler, cu panglici de „Virtutea Militară” (1944): „Crucea de Fier” clasa I; „Crucea de Fier” clasa a III-a; „Mihai Viteazul” clasa a III-a cu spade. În Crimeea, mareşalul Antonescu a desprins de pe pieptul său ordinul „Coroana României” şi l-a prins pe pieptul recentului major Dabija. La fel procedase regele Ferdinand faţă de maiorul Antonescu pentru meritele din timpul Marelui Război de Întregire.

Reproducem din raportul special întocmit de generalul Caracaş la 9 februarie 1943: „Căpitanul Dabija Nicolae, comandantul Companiei 5 din Regimentul 38 Infanterie, a dovedit, în timpul debarcării inamice din noaptea de 3 / 4 februarie 1943 şi următoarele 4 zile de luptă, un exemplu de vitejie în luptă. Apărând coasta mării în sectorul Ozereica, a rezistat trei zile şi patru nopţi, încercuit de un inamic mult superior ca număr, care a atacat însoţit de numeroase care de luptă şi a reuşit să reţină asupra sa focul şi forţele inamice, uşurând înaintarea rezervelor noastre. După patru zile de încercuire, căpitanul Dabija ia comanda tuturor trupelor, atacă concentric şi nimiceşte complet inamicul, transformând debarcarea celei mai bune brigăzi sovietice într-un eşec total: 800 de morţi, răniţi sau prizonieri, 31 care de luptă americane distruse, un şelp de benzină distrus şi 40 de ambarcaţiuni de provenineţă engleză capturate….  [pag. 23]