Să nu ne răzbunaţi ! Mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia

A intrat Satana cel mare în Lenin şi a început a ruina tot ce-a fost armonios. Că înainte omul era liber: voiai să munceşti, să ai, munceai şi aveai mai mult; nu voiai mult, erai mijlociu; nu voiai deloc, îţi ajutau ceilalţi, îţi mai dădeau de pomană Nu aveai, desigur, autoritate, nici cinste în sat, dar de foame nu mureai. Erai liber şi făceai după conştiinţă. Dar sovieticii au adus teroarea, uciderea, jaful şi a pierit libertatea.
Câte vieţi a distrus bolşevismul „umanitar”! Asta o recunosc acuma chiar ei, ruşii, când scriu ce au făcut, ce au trăit, la ce au fost martori. S-au speriat şi ei. Să suferi tu, om nevinovat, bătrân, copil, câte douăzeci de ani în Siberia? Pentru ce?! Omul dacă ştie, nu se supără: am ucis pe cineva, da, intenţionat am ucis, gata, trebuie să mă pedepsească! Dar dacă n-ai făcut nimic, pentru ce? Atâţia tineri duşi în minele din Siberia, de unde nu s-au mai întors niciodată! Pentru care ideal?!…
Un candidat politic spunea de curând la „Vocea Basarabiei” că n-avem de ce condamna comunismul şi că deportaţii au fost duşi pe drept, că au meritat!… Ce a meritat bunica mea, Sofia? Bunelul tot a făcut câte ceva, a pârât pe ţiganul acela că a ars icoanele, că i-a jertfit pe români… Dar bunica ce-a făcut, că ea nici n-a ieşit din casă?! Dar eu, cu fratele, ce am făcut? Dar tata ce a făcut, ca să fie condamnat la aşa chinuri? Că ne-am întors noi de acolo, asta e minune mare, numai fiindcă bunica s-a rugat foarte mult. Pur şi simplu cu Duhul Domului am rezistat şi ne-am întors, pentru rugăciunile ei. Dar câţi nu s-au mai întors niciodată?!…
Iar dacă m-am întors, eu n-am mai fost ca înainte. Tot ce am văzut şi am suferit în cei şapte ani din Siberia e dezastruos şi de nereparat. Pur şi simplu au schilodit sufletul meu fraged, mi-a implantat satana o ură pentru toată viaţa şi nu pot să-l iert nicicând. [pag. 130-131]
comenzi la : 0724 437632, 0727 344995
sau la adresa : nd_synaxis@yahoo.com