Sensul vieţii, vol. IV

Venind des la Bucureşti după ´90, după „falsa revoluţie”, şi locuind la prietenul lor, tânărul filosof şi iscusitul editor G. Liiceanu, soţii Ierunca, în conclavuri lungi, se pare că perfectau liste cu cei „apţi” să răspungă noii exigenţe estetice a noului concept, inşi „apţi” apoi de a fi susţinuţi de „întreg grupul”. „Grup”, s-a văzut aceasta destul de iute, care nu era altul decât Grupul de Dialog Social, ce avea şi o revistă de prestigiu, înfiinţată şi condusă în primul an de Stelian Tănase ? un fost prieten al romancierului Breban, în anii săi de formare şi de debut ? şi apoi de talentata prozatoare Gabriela Adameşteanu. În naivitatea noastră, a lui Țepeneag şi a mea, la Paris, în lunile care au urmat imediat revoluţiei, noi ne-am bucurat şi am crezut că acest Grup, G.D.S., va fi cu adevărat un „organ” al elitei româneşti care nu numai că va reprezenta societatea civilă, dar va veghea asupra noii şi fragilei democraţii şi va susţine cultura, în toate importantele ei sectoare.
Ei bine, nu s-a întâmplat acest lucru. Cu simplu titlu de informare pot să adaug, pentru a ne amuza puţin, că Nicolae Breban, cunoscutul romancier, aflat în disidenţă politică culturală de vreo două decenii, scos din manuale şi din biblioteci de zbirii culturali ai tiraniei ceauşiste, publicat la Paris, etc. etc., nu numai că nu a fost niciodată invitat al acestui select grup ? G.D.S.-, dar numele lui nu a apărut decât o singură dată în această foaie, timp de vreo cincisprezece ani. […[pag 19-20]