Supravieţuitorii. Mărturii din temniţele comuniste ale României

Era la fiecare cotitură o statuie a lui Lenin sau a lui Stalin, şi atunci unul dintre noi, într-o zi, a turnat acid sulfuric peste capul lui Stalin, iar ipsosul a curs tot. Lucruri copilăreşti, dar am vrut să arătăm că exista un protest. A doua zi, desigur, a venit Securitatea, iar de la clasa a noua şi a douăsprezecea s-au luat amprente. Dar colegul lucrase cu mănuşi, aşa că nu a ieşit nimic la iveală.

Şi atunci am ajuns la concluzia că trebuie să facem şi altceva. Şi am început să facem manifeste. Sigur că nu aveam, cum sunt acum, mijloace, maşină de tipărit sau multiplicator. Dar se găseau ca jucării litere de gumă, cu care se puteau face anumite cuvinte, un fel de ştampile. Şi din aceste jucării am scos un text foarte scurt: „Cetăţeni, să luptaţi cu toate forţele împotriva bolşevicilor, care distrug familiile, îi deportează pe fiii voştri la muncă forţată!”, cam aşa ceva. Şi am făcut vreo două mii de exemplare şi în anul 1952, în noaptea de 30 aprilie, le-am împrăştiat, la Teatrul Maghiar şi în parcul public, în Cluj. Era un loc foarte bun pentru a le împrăştia, venea foarte multă lume. Am avut o senzaţie de succes a doua zi, când era obligatorie participarea la mitingul de 1 Mai (de trei ori pe an: 1 mai, 23 august, 7 noiembrie, era obligatoriu ca fiecare să meargă la defilare).

Noi ne-am zâmbit: „Uite, am reuşit!”

Acestea au fost mijloacele prin care am arătat, noi, copiii, că există o rezistenţă anticomunistă. Părinţii nu ştiau, nici vorbă…
–      Cum aţi avut curajul să faceţi asta?
–      În Ungaria, în 1956, ştiţi cum nişte copii de vârstă mai mică decât a
noastră au făcut să explodeze tancurile sovietice? Cu un ciocan fixat pe tanc au spart rezervorul şi curgea combustibilul pe stradă. Când tancul era la 20 de metri, se aprindea un chibrit, mergea flacăra şi exploda. Copii de zece ani. Şi unul a fost prins de sovietici, pentru că a fost rănit. Un coleg de-al meu era în vizită în Ungaria şi s-a dus la spital. L-a întrebat: „Cum aţi ştiut cum să-l faceţi să explodeze?” „Ne-au învăţat la şcoală, dacă vin americanii, să ştim cum să facem.”

Şi noi am crescut prin cinematografe, era Tânăra Gardă, asta era atunci. Oleg Cosevoi şi tineri din timpul războiului care distrugeau armata germană.

Bustya Elisabeta: Era propagandă, ni se spunea că erau eroi tinerii din Uniunea Sovietică şi ni se arăta ce făcuseră pentru ţară. Asta ne-au învăţat, să facem ceva pentru ţară.          

Bustya Dezsö: Şi noi am făcut! Şi unul dintre avocaţi a spus la pledoarie că tinerii urmează pildele pe care le-au văzut, filmele. Noi am fost făcuţi de comunişti „contrarevoluţionari”. Dar ei zic că aceşti tineri nu înţelegeau că însuşi regimul era contrarevoluţionar. [Bustya Elisabeta şi Dezso, pag.136-137]