Teiuşul de odinioară

Prima şcoală românească organizată, înfiinţată la Teiuş, a fost legată de existenţa regimentelor grănicereşti ce s-au constituit în secolul al XVIII-lea în timpul domniei împărătesei Maria Terezia. În primele două clase învăţarea se făcea în limba română. În afară de copiii grănicerilor, în şcoală erau primiţi şi alţi tineri doritori de învăţătură. Unii dintre elevii şcolii, pe lângă scris şi citit, învăţau suplimentar glasurile şi cântările bisericeşti.
Preluăm un istoric pe scurt al învăţământului românesc la Teiuş, după un autor contemporan, pentru mai buna popularizare a informaţiilor respective:
?Școala grănicerilor era o instituţie bine organizată, iar învăţătorii erau recrutaţi, prin concurs, de către Comitetul Organizaţiei Grănicerilor, concurenţii provenind din rândul absolvenţilor „preparandiei” de la Blaj. Școala a fost înzestrată prin diplomă împărătească, dată de Maria Terezia, cu dreptul de a beneficia din taxele vamale ale târgurilor săptămânale şi de ţară. În 1919 este menţionat faptul că la Teiuş a fost preluată de către autorităţile române o şcoală de stat şi două şcoli româneşti cu câte o sală de clasă şi locuinţa pentru dascăl.
În anul 1924, această şcoală, situată pe strada Avram Iancu nr. 42 şi-a încetat activitatea, locul său fiind luat de Școala Primară de Stat amplasată pe locul unde astăzi se află clădirea Liceului Teoretic din Teiuş, care pe atunci avea doar 4 săli de clasă. La început Școala Primară a funcţionat doar cu 6 clase.
Datorită creşterii semnificative a populaţiei şcolare spaţiul de învăţământ al şcolii a devenit neîncăpător, astfel că în anul 1930 au mai fost construite încă două săli de clasă, în curte, iar în anul 1936 au fost ridicate alte 4 săli de clasă care au constituit etajul clădirii vechi.
După renovarea clădirii Școlii primare efectuată în anul 1936, spaţiile de şcolarizare s-au mărit, reuşind să adăpostească într-un singur local clasele care au funcţionat în clădirea fostei Miliţii locale precum şi în clădirea Școlii confesionale greco-catolice, în care astăzi funcţionează Serviciul Public Coral. [pag. 33]