Tragedia Germaniei. 1914-1945

Odată cu scoaterea din război a Rusiei, Germania şi-a reglat problemele şi cu România, care se alăturase Antantei în august 1916, în vederea alipirii teritoriilor majoritar româneşti din Austro-Ungaria (Transilvania, Banat, Bucovina). România suferise o primă înfrângere în toamna anului 1916, când germanii, veniţi în sprijinul austro-ungarilor, ocupaseră tot sudul ţării, inclusiv capitala, Bucureşti. Retrase în Moldova, trupele române rezistaseră cu succes încercării mareşalului Mackensen de a desăvârşi cucerirea ţării. Odată cu defecţiunea rusească, românii nu mai aveau însă nici o şansă să ţină singuri frontul. Ca şi ruşii, au încheiat un armistiţiu în decembrie 1917 şi apoi pacea preliminară de la Buftea (martie 1918) şi pacea socotită ?definitivă? de la Bucureşti (mai 1918). Era o pace deloc mai blândă decât cea de la Brest-Litovsk. România pierdea Dobrogea şi cea mai mare parte a munţilor. Evident că ar fi intrat şi ea în preconizatul sistem politico-economic al unei Europe Centrale dominate de germani. Reuşise cel puţin să recupereze Basarabia (în martie 1918), detaşată de Rusia în urma dezmembrării imperiului.
Se terminase cu frontul de est (Serbia era în întregime ocupată încă de la sfârşitul anului 1915). Germania câştigase războiul pe jumătate. Scăpase de obsesia luptei pe două fronturi, îşi putea concentra aşadar toate forţele în vest. Îşi rezolva, măcar parţial, şi o problemă de aprovizionare, putând profita de bogăţiile narturale ale teritoriilor care trecuseră sub controlul său.[pag. 86-87]