Viaţa cotidiană la curtea regală a României (1914-1947)

Biblioteca regelui Ferdinand s-a impus încă de la început prin simplitatea aspectului său. Încăperea era lambrisată cu lemn de stejar băiţuit, de culoare închisă şi sculptat cu încrustaţii de lemn de diferite culori, mai precis era decorată în stilul neorenaşterii franceze Henric al II-lea. Acest stil se caracteriza prin mobilier sculptat în relief, cu ancadramente, frontoane, amoraşi, medalioane, arme şi blazoane. Spaţiul era prevăzut cu o anticameră tapetată, unde se găseau o masă cu patru scaune şi o banchetă. Anticamera permitea accesul în bibliotecă, compusă din două mari dulapuri ? bibliotecă aşezată în dreapta şi în stânga uşii de la intrare, fiecare de 3,30 metri înălţime şi 2,15 metri lăţime, dotate cu casete şi rafturi, iar în mijloc un dulap vitrină, ca şi patru dulapuri de colţ cu uşi glisante şi sertare ornamentate cu nişe şi scoici. În mijlocul camerei se afla o masă mare cu patru scaune, ca şi masa de lucru a regelui Ferdinand, ascunsă între cele două dulapuri ?bibliotecă şi plină de lumină ce pătrundea prin fereastra care se deschidea în frumoasa grădină a Palatului Cotroceni. În anii care au urmat după 1914, aspectul interior al bibliotecii şi-a păstrat înfăţişarea anterioară. Astfel, din punct de vedere arhitectural, stilul Henric al II-ea a fost păstrat, spaţiul continuând să fie lambrisat cu lemn de ulm, în timp ce pereţii au fost tapetaţi cu piele. Mobilierului existent i s-au mai adăugat şi alte piese, precum un birou mare de stejar sculptat, fotolii îmbrăcate în piele, ca şi o banchetă mare, sculptată. Galeria etajată, mărginită de o frumoasă balustradă traforată, susţinută de grupuri de colonete, ritmau spaţiul, iar atmosfera era întregită de şemineul din marmură de Portoro, ca şi candelabrul de alamă cu opt braţe, suspendat de tavanul de ipsos. Frumuseţea spaţiului era completată cu o serie de tablouri: un portret al prinţului leopold de Hohenzollern (pastel nesemnat), un portret al reginei Maria ca principesă (pastel semnat Kaulbach), un portet la principesei Ileana (semnat P. Ivancovich).
Biblioteca regelui Ferdinand făcea parte din categoria bibliotecilor particulare cu caracter universal. Selecţionarea cărţilor a fost făcută în primul rând pentru a-l ţine la curent pe rege cu toate problemele ţării, încadrate în politica internaţională. Lucrările de istorie universală şi ştiinţă politică prezente în bibliotecă făceau dovada unui cercetător, care căuta să se documenteze asupra faptelor în contextul evoluţiei sociale. Spre exemplificare, enumerăm următoarele lucrări de istorie românească şi universală: G. Bibescu, Histoire d´un fronti?re, Paris, 1883, N.D. Popescu, Istoria războiului din 1875-1878,1903, I. Rusu Șirianu, Românii din statul ungar, 1904, Nicolae Bălcescu, Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul, Bucureşti, 1919, Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Cernăuţi, 1923, C. Găvănescu, I. Manoilescu, 1914-1915. Războiul cel Mare, 2 vol., Bucureşti, 1915, Jules Michelet, Introduction ? l´histoire, Paris, 1843, Th. Momsen, Mémoires sur les provinces romaines, Paris, 1896, Schuller, Istoria războiului de 30 de ani, Fr. Friedman, L´Empereur Guillaume II, Paris, 1896, Antonelle E. La Russie Bolchéviste, Paris, 1919, G.I. Sanders, Edward Prince of Walles, Londra, 1921, M. Paléologue, La Russie des Tzars, Paris, 1922.
[pag 216-217]