Nepoţii cunosc povestea familiei

Eva, tu ai avut de-a face cu antisemiţi?
Eva: Nu, eu n-am simţit asta pe pielea mea niciodată. Niciodată. Nici eu, nici copiii. Avem mulţi prieteni români, nici nu se discută pe tema asta. Copiii s-au căsătorit cu creştini şi n-au avut niciodată vreo problemă cu familiile lor. Cu cuscrii ne înţelegem foarte bine.
Vor cunoaşte nepoţii povestea familiei din partea evreiască?
Toţi ştiu că au un părinte evreu. Circula pe internet un filmuleţ cu Merry Christmas si Happy Hanukkah, ceva drăguţ despre o familie mixtă, unde se cântau şi dansau cântece şi dansuri evreieşti în jurul bradului de Crăciun. L-am trimis şi lui Robi, nepoţelul meu cel mai mare, la care el a spus: Şi eu sunt aşa? Şi eu sunt evreu? I-am zis: Da. Şi tu eşti, după mamă. Iar fiul nostru Gary merge cu fetele lui la Purim, în fiecare an. El este şi membru al Comunităţii.
Relaţia voastră este admirabilă şi aveţi o familie frumoasă.
Jancsi: Da. Chiar sunt mândru de treaba asta, inclusiv de copii şi de nepoţi. Acum, să-mi laud nevasta! Am o nevastă grozavă, pentru că, măi, când ai doi copii şi ai un soţ plecat cu lunile de-acasă, nu e uşor să te descurci! Adevărul e că, profesional, m-am străduit să fiu un pic mai bun decât ceilalţi, în sensul că voiam ca ei să aibă nevoie de mine, nu eu să am nevoie de ei. Şi trebuie să recunosc că n-am cerut niciodată nimănui nimic. Am fost promovat... M-am ocupat cu puneri în funcţiune, am fost trei luni la Tismana, am fost aproape trei ani, cu intermitenţe, la Porţile de Fier II. Când se strica ceva, mă sunau şi-mi spuneau: „Te duci acolo”. Sigur că mi-a plăcut! Am lucrat şi cu nemţi, şi cu ruşi, chiar înainte de ’89, că mă descurcam cu limba engleză. Asta a fost un avantaj, ştii? M-au promovat, n-am cerut eu. Şi, să bat în lemn, am avut succese. Dar Eva m-a ajutat mult, pentru că, dacă ea s-ar fi plâns tot timpul – „Tu nu eşti acasă, stai acasă!” –, n-ar fi mers.
Acum rămânem în Severin, aşa am hotărât, că n-avem niciun motiv să plecăm de-acolo, avem mulţi prieteni. Vara, activitatea de bază este de „bunic responsabil”. (Râsete.) Avem şi noroc că fosta întreprindere unde am lucrat are o bază sportivă, unde sunt bazine de înot, aşa că îmi este foarte simplu cu copiii: ne ducem să înotăm.
Eva: Eu nu am de gând să mă pensionez deocamdată.
Jancsi: Eva, fiind medic de familie, poate să lucreze în continuare, să fie sănătoasă! La Severin avem patru camere mobilate, aşa cum ne place nouă, în sensul că avem cărţi, avem de toate. Dacă cumpărăm ceva în Timişoara, trebuie să luăm ceva mult mai mic, că nu mai avem nevoie de patru camere. De ce să renunţ la toate tabieturile mele? Am constatat că este nemaipomenit să fii în relaţii grozave cu copiii, dar distanţa de două sute de kilometri este exact cum e mai bine.
Eva: Ne vedem o dată pe lună. Şi vin şi copiii la Severin.
Jancsi: Apropo de gluma pe care a povestit-o Eva cu Hanuca şi cu Crăciunul, noi am sărbătorit Paştele catolic, Paştele ortodox, Pesahul, pe toate le-am sărbătorit. Aşa că am fost la Arad la Paştele catolic...
Eva: ... pe urmă au venit copiii la noi şi am mers de Paştele ortodox, la o prietenă.
 
Interviu realizat de Getta Neumann,
Timişoara, iunie 2012.