- D-le Ștef. Aug. Doinaș, pentru început, aș fi vrut să vă rog să ne comentați ?Mistrețul cu colți de argint?, însă cred, așa cum afirmați și dvs, că dezvăluirile de atelier pot cel mult să așeze textul ?în lumina informației istorice?, în timp ce creația este deschisă unei ?cunoașteri infinite?. Totuși, având în vedere simbolul grecesc al mistrețului ? puterea spirituală în lupta permanentă cu forțele temporare ale statului laic, credeți că mistrețul și-a găsit loc în societatea românească?

- ?Mistrețul cu colți de argint? este o baladă din tinerețe, scrisă în 1945 la Sibiu. Intenția mea a fost să scriu un text poetic ? de tip baladesc ? al cărui simbol să se preteze la diverse interpretări, fiecare din ele la fel de plauzibile. Cred că, în sensul acesta, am reușit, întrucât acest poem a avut parte de o hermeneutică extrem de variată, pe care nu este momentul s-o exemplific și acum. Criticii literari au interpretat acest text din diferite puncte de vedere, variantele lor explicative acoperind o arie impresionantă. Poetica mea, din acel timp, este cel mai bine și aproape explicit exprimată într-un alt poem de pe timpul studenției mele, intitulat ?Balada celor trei puncte de vedere?, care  ? încă din titlu ? divulgă concepția pe care o aveam atunci despre versurile baladești pe care le scriam.

 - Care este motivul pentru care ați aderat la Grupul pentru Dialog Social? Există vreo compatibilitate între Cercul de la Sibiu și Grupul pentru Dialog Social?

- ?Cercul Literar? de la Sibiu era o grupare de tineri scriitori, interesați exclusiv de literatură. ?Grupul pentru Dialog Social? este, în schimb, o organizație a societății civile, care încearcă să pună în dezbatere și eventual să clarifice problemele arzătoare ale României actuale, privind toate domeniile de activitate spirituală: religia, morala, arta, politica etc.

- De curând, v-am descoperit, ca să zic așa, comentariile politice. Ați putea să ne dezvoltați afirmația că nu numai somnul rațiunii naște monștri, ci și somnul națiunii? 

- Am scris nu numai o singură dată că, datorită unui mic de cuvinte, somnul rațiunii (expresie care aparține marelui pictor spaniol Goya) poate fi ?citit? în cheie politică, și aplicat la starea societății românești de astăzi. Această societate pare a ilustra în prezent un regretabil ? poate chiar fatal ? somn al națiunii, care la rândul său, naște monștri. Alegerile din anul trecut indică, prin rezultatele lor, o dovadă îngrijorătoare în acest sens. ?Reciclarea? comuniștilor de ieri, precum și a foștilor securiști ? care acum ocupă poziții importante în toate domeniile activității social-politice-culturale ? este un alt exemplu la fel de alarmant. Lipsa de eficiență a Justiției române a permis, de asemenea, ca infractori de drept comun, dar și escroci politici, să aibă un rol nefast în societate. Este limpede că poporul român traversează o perioadă tristă a istoriei sale; el nu s-a ?trezit? încă dintr-un somn politic și moral care-l împiedică să ?facă istorie adevărată?. Imnul nostru național, ?Deșteaptă-te, Române?, sună în pustiu, și astfel pare mai mult o amară batjocură, decât un stimulent entuziasmant.