- Dacă ar fi să realizați un top al primilor 20 de poeți români contemporani, cum ar arăta acesta?

- Avem poeți cu duiumul, zicala ?Românul s-a născut poet? părând a exprima un adevăr. Dar, personal, n-aș fi în stare să numesc 20 de poeți contemporani de reală valoare. De prețuirea mea ? în mod inevitabil subiectivă ? se bucură Gellu Naum, Geo Dumitrescu, Constanța Buzea; precum și regretații Ioan Alexandru, Mircea Ciobanu, Dan Laurențiu.

 - Considerați că poezia ar putea reprezenta pentru poet o căutare a identității și, în același timp, o încercare de conciliere a contrariilor?

- Rostul major al poeziei constă în ?a spori sentimentul Ființei? (care, poate, este o variantă a teoriei lui Lucian Blaga despre ?sporirea misterului?...). Realizând-o, poetul de valoare se realizează pe sine însuși, ăși realizează identitatea ca producător de valori autentice. Poezia nu mi se pare a fi chemată să concilieze contrariile, ci tocmai dimpotrivă: să pună în lumină conflictul necesar care asigură peisajul diversificat al existenței. De altfel, de la anticul Heraclit până la marele poet german Goethe, contrariile sau dualitățile constituie suprafața vizibilă a realului, aceea căreia poetul este chemat să-i exploreze prin Verb adâncimea.

 - În volumul ?Poeți români?, afirmați că în poezia lui Nichita Stănescu avem de-a face cu o intersectare a discursului metaforic cu cel filosofic. Ne-ați putea spune mai multe despre ?Îngerul blond? care credea că nu există poeți, ci există poezie?

- Nichita Stănescu este un creator de ceea ce eu numesc ?discurs mixt?, adică texte în care filosoficul și poeticul fac casă bună, cum spunea gânditorul german Heidegger. Nichita nu e un filosof; nici unui poet nu i se poate pretinde așa ceva; dar practica poeziei majore se aseamănă cu practica gândirii autentice. Poezia nu există decât prin poeți; nu există poezie în general, există numai poezia lui Dante și Shakespeare și Baudelaire, Hölderlin și Eminescu, și așa mai departe. Așadar, poezia nu poate exista decât ca fapt artistic care se înscrie în Istorie și care poartă numele propriu al poeților care au creat-o.

 - Care este rolul disciplinei formale în scrierea poeziei? Credeți că poetul poate fi ?omul cu compasul??

- Poezia este o construcție verbală care implică o disciplină interioară (concordanță între gândire și limbaj) și o disciplină exterioară, ? aceea a mântuirii cuvintelor. Ca atare, orice poet este, într-un anumit sens, un ?om cu compasul?. Într-un sonet celebru, intitulat ?Natură și Artă?, Goethe spune:

In der Beschreibung zeigt sich erst der Meister,

Und das Gesetz nur kann uns Freiheit geben.

(Magistru-abia-n constrângeri se vădește,

Și legea doar ne-oferă libertate.)