Este cunoscut faptul că tînărul Camil Petrescu a fost mobilizat la 1 august 1916, pentru ca la 16 august să fie trimis pe front cu Regimentul 22 infanterie. Participând activ la luptele din Transilvania, în noiembrie 1916 a fost rănit. După însănătosire a primit misiunea de a comanda un pluton al Regimentului 16 Infanterie pe frontul din Moldova. Erou rănit în luptele de la cota 789 din 26 iulie 1917, Camil Petrescu a fost luat prizonier si internat în lagărele Sapronyek (Ungaria) si Plan (Boemia), de unde s-a întors la 10 aprilie 1918. în toată această perioadă, atât oficialitătile, cât si prietenii l-au considerat mort.
    Anii de război si prizonierat au lăsat urme adânci. Ia-tă-l pe Camil Petrescu în Moldova anilor de război, asa cum si-l amintea Tudor Vianu în 1944: "Ne-am întâlnit la Iasi, în uniforme militare. Era vremea războiului. Camil Petrescu fusese rănit de două ori. Cine vrea să stie cum arăta Camil în vremea aceea să privească fotografia pe care o reproduce Călinescu în Istoria Literaturii române.
    în cele ce urmează dorim să prezentăm câteva documente identificate în arhivele militare, menite să întregească momente din biografia sublocotenentului Camil Petrescu.
    Primele documente parcă vin să confirme sentimentul tânărului ofiter, explicabil de altfel în acele clipe de intensă uzură psihică, cum că "într-o vreme, plutonul meu furniza mai toate patrulele batalionului ...". Astfel după câteva zile de repaus si de instructii de trupă, s-a primit ordinul ca începând cu 1 iulie 1917 în cadrul Diviziei 7 Infanterie să se constituie un regiment de mars, care să se deplaseze spre zona frontului. Prin urmare, la 1 iulie 1917 se ordona ca sublocotenentii Popescu Victor si Camil Petrescu, din Regimentul 16 Infanterie, să execute o recunoastere asupra căilor de acces de la est de Tecuci, pe unde urma a se dirija coloanele. Executând misiunea primită cei doi sublocotenenti înaintează primul raport în aceeasi zi, 1 iulie 1917, orele 16, împreună cu două schite, pentru ca a doua zi să-l prezinte si pe cel de-al doilea.
    Dacă în primele documente stilul cazon nu ne permite accesul la sentimentele si trăirile sufletesti ale unui tânăr sublocotenent întors din misiune, în următoarele două ni se dezvăluie omul Camil Petrescu într-un moment cu totul deosebit din viata sa: prizonieratul.
    Redactate la întoarcerea din prizonierat în cele două memorii sunt descrise ultimele-i zile pe front, rănirea si, foarte interesant, aspectele cotidiene într-un imperiu aflat în pragul colapsului: suferintă, lipsuri, manifestări sociale si ceea ce l-a impresionat, intensificarea miscării pentru emancipare natională.
    Fără nici o diferentă de continut, între cele două texte există deosebirea că pe unul dintre memorii se găsesc mai multe sublinieri, fie cu cerneală (expresia "populatia de jos"), fie cu creionul rosu (datele căderii si întoarcerii din prizonierat, subunitatea căreia i-a apartinut). Ce sunt aceste sublinieri? Situatia deosebită a armatei române în acest război a făcut ca numărul prizonierilor să fie foarte mare însă, asa cum se stia din timpul campaniei unii militari s-au predat de bună voie. Ba mai mult, în lagăr au avut atitudini mai putin demne, chiar antipatriotice, cum a fost cazul asa-zisilor "sturzisti". O dată cu repatrierea s-a pus problema identificării unei astfel de situatii prin urmare conform înaltului Decret 783/05.04.1918 s-au cercetat împrejurările în care au căzut prizonieri si comportamentul în timpul prizonieratului. Astfel considerăm că aceste sublinieri apartin ofiterilor anchetatori membri ai comisiei prezidată de generalul Scărisoreanu, care în urma analizelor l-au absolvit pe sublocotenentul Camil Petrescu de delictul de predare la inamic si l-au repus în drepturi.
 
    "Sublocotenentul Popescu Victor si Petrescu Camil din Reg. A6 vor recunoaste drumul din bivuac prin Negrilesti - Ungureni - Movila Mare - Est Tecuci - Pădurea Dărasca. Pe lângă recunoasterea acestor directiuni de mars se vor recunoaste si alte drumuri paralele pentru a se forma coloana, arătând la ce depărtare se găsesc de la drumul direct sus indicat.
    Pentru fiecare directiune recunoscută se va face un memoriu si o schită conform regulamentului serviciului în companie.
    Rezultatul recunoasterilor cu memoriul si schita le voi primi în ziua de 2 iulie la ora 12.
    Comandantul Brigadei 14 Inf.
    Colonel, indescifrabil"
   

     1 iulie 1917 ora 16
     "Sublocotenent Petrescu Camil si - " - Popescu Victor către Regimentul Suceava No. 16
    
    La ordinul confidential nr. 2205 relativ la recunoasterea drumului bivuac - Negrilesti - Movila Mare Est Tecuci - Pădurea Dărasca, am onoarea a raporta.
    1) Zonă la cota 40 NE Tecuciu drumul urmează soseaua judeteană Ghidigeni - Tecuci. De la această cotă urmează pe drumul de exploatare până la 300 m S cota 57 NE Tecuci. De aici se îndreaptă spre S pe sub deal până la podul de pe soseaua Tecuci - Puteni, apoi se continuă pe soseaua comunală până la cartierul Diviziei 12 (Pădurea Dărasca).
    Soseaua judeteană Ghidigeni - Tecuciu e în bună stare, restul drumului de asemenea practicabil. Are un singur vad, pe drumul de la cota 40 la cota 57, pe care îl pot trece trăsurile si infanteria. Pante nu are decât una singură, chiar si Pădurea Dărasca si poate fi urcată de trăsuri. Pe întregul parcurs coloana se poate dubla, podurile sunt însă înguste.
    2) Drumuri paralele, din cauza terenului mlăstinos si a culturilor nu sunt.
    La un interval mai mare se poate urma însă un drum care ar duce tot la Pădurea Dărasca cu următorul itinerar: Negrilesti - cota 106 E Slobozia - Băneasca - Movila Cătelei - drumul de exploatare de la Ultimul până la 400 m NE Movila - Ciocârlan, traversează 500 m porumbistea si continuă pe la cota 96 spre S până în soseaua Tecuci - Puteni (400 m E Crucea lui Frâncu). Urmează apoi această sosea până la Putul lui Chicerea (fixat gresit în hartă, cu 3,5 Km prea la S de la Putul lui Chicerea) un drum de care duce la cartierul Diviziei 12 (Pădurea Dărasca).
    Acest drum e mai putin avantajos ca precedentul, E îngust, are trei pante lungi (1 Negrilesti, 2 Movila Cătelei, 3 Pădurea Dărasca), aceste pante pot fi însă urcate de trăsuri usoare. Traversează câteva porumbisti si e prea putin definită necesitând astfel o călăuză dintre ofiterii care l-au recunoscut.
    Alăturat crochiu e conform celor de mai sus.
    Sublocot. /ss/ Petrescu Camil
    Sublocot. /ss/ Popescu Victor ".
   

" No. 1 2 iulie 1917 sublt. Popescu Victor si Petrescu Camil către Regimentul Suc. No. 16
    
    La ordinul confidential No. 2205 relativ la însărcinarea de a recunoaste drumul Negrilesti - Movila Mare Est Tecuci - Pădurea Dărasca, cum si drumurile paralele care duc la Pădurea Dărasca, am onoarea a raporta:
    Până la cota 40 NE Tecuci drumul urmează soseaua Ghidigeni - Tecuci, de la această cotă, merge pe drumul de exploatare până la 300 m S cota 57 (NE Tecuci).
    De aici se îndreaptă spre S pe sub deal până la podul de pe soseaua Tecuci - Puteni. Urmează apoi drumul comunal Tecuci - Grivita până la cartierul Diviziei 12.
    Soseaua judeteană Ghidigeni - Tecuci e în bună stare, restul drumului de asemenea practicabil, are un singur vad de trecut pe drumul de la cota 40 la 30 m S cota 57, pe care pot trece trăsuri si infanterie. Pe întregul parcurs coloana se poate dubla, podurile sunt însă înguste.
    Pante nu are decât una singură chiar în Pădurea Dărasca, dar poate fi urcată de furgoane.
    Drumurile paralele, din cauza terenului mlăstinos si a culturilor, nu sunt. La un interval mai mare se poate urma însă un drum care ar duce tot la Pădurea Dărasca cu următorul itinerar: Negrilesti - cota 106 (E Slobozia Blăneasa) - Valea Lungă - Movila Cătelei - drumul de exploatare. La Ulmul, 400 m NE Movila Ciocârlan, traversează 500 m de porumbiste si continuă pe la cota 96 spre S până în soseaua Tecuci - Puteni (400 m de Crucea Frâncu).
    Urmează apoi această sosea până la Putul lui Chicera un drum de care duce la cartierul Diviziei 12.
    Acest drum e mai putin avantajos ca precedentul, e îngust, trece pante lungi (1 Negrilesti, 2 la Movila Cătelei, 3 Pădurea Dărasca). Aceste pante pot fi urcate de trăsuri. Traversează câteva porumbisti si e prea putin definit, necesitând astfel o călăuză dintre ofiterii care l-au recunoscut.
    Sublocot. /ss/ Popescu Victor
    Sublocot. /ss/ Petrescu Camil.
Memoriu
    
    Am fost făcut prizonier în ziua de 26 iulie 1917, în următoarele împrejurări.
    Făceam parte din Regimentul Suceava Nr. 16, comandat de dl. Colonel Cezar Mihail, si eram comandantul sectiei I de mitraliere din Comp. 8 a.
    Atasat Comp. 7 de sub comanda d-lui locot. Paplica - aveam piesele în sectorul acestei companii - pe Cota Ungureanu, Valea Oituzului.
    încă din seara de 25 iulie 1917 inamicul a început pregătirea de artilerie, care a devenit violentă în dimineata zilei de 26 iulie continuând cu cea mai mare intensitate până la ora 10 când s-a produs un atac general pe toată Valea Oituzului. Am respins însă usor acest atac. A urmat o nouă pregătire de artilerie mai violentă, care ne-a îngropat cea mai mare parte din oameni sub dărâmăturile transeelor. Auzeam focuri de armă când în spatele nostru în jumătate la stânga si cum treceau într-acolo întăriri, am bănuit că s-a pierdut o parte din transee.
    Din cauza tirului violent - cu toate sfortările noastre, n-am mai putut restabili legătura telefonică - iar prin patrulare devenise extrem de greu.
    La ora 13 30 a urmat un nou atac pe care l-am respins din nou Comp. 5 care ca întărire a avut si ea pierderi mari de tot.
    Noua pregătire artileristică - de o violentă extremă - care a urmat ne-a sfărâmat aproape complet transeele si bordeele, iar la ora 18 30 când s-a produs ultimul atac inamic - erau sectoare întregi de transee fără garnizoană din cauza pierderilor de oameni
    La ora 18 30 am fost atacati din front si din spate, căci inamicul pătrunsese complet la stânga noastră. După o scurtă si violentă luptă de mitraliere aruncând grenade - culcati în pâlnii de obuze. Am aruncat cu două grenade pe care le-am găsit la îndemână si apoi am vrut să fug înapoia crestei întelegând că pozitia e pierdută.
    Am fost întâmpinat de un alt grup tot cu grenade - care urca la deal.
    Am fost fugărit până într-un bordei - căci nu mai aveam nici o armă la mine - unde era să fiu omorât dacă un ieseam - încercând din nou să fug. Am fost prins.
    Făceam parte din Reg. 18 vânători alpini din Brigada 15 de Bavaria.
    Trecând pe la Regimentul - Brigada - Divizie si corpul respectiv, am fost dus în lagărul de la Râsnov Brasov. Tot drumul am văzut cum treceau rezerve de infanterie si artilerie inamice, a început apoi a sosi un număr extraordinar de mare, ceea ce provoca îngrijorarea tuturor, mari transporturi de răniti care nu mai aveau loc prin spitale. Erau complect surprinsi de rezistenta românească.
    Am fost dus apoi în lagăr de ofiteri prizonieri de la Sapronijek unde am fost aproximativ bine tratati, primind îmbrăcăminte, hrană, soldă si îngrijiri în marginile posibilitătii.
    Ni s-a dat voie să ne procurăm cu banii nostri însă cât putem si cei bogati nu prea o duseră rău. M-am întors din captivitate în ziua de 24 Martie cu trenul. Din gazetele nemtesti ce le citeam zilnic si din conversatiile numeroase ce le-am avut cu ofiterii austrieci si germani, am căpătat un complet de impresii pe care mi-ar fi greu să le expun în câteva rânduri. în rezumat însă: toată lumea, mai cu seamă populatia de jos care suferea groaznic, e sătulă de războiu. Contele Czernin, pentru tendintele lui pacifiste, era extrem de iubit de populatie, care era foarte agitată împotriva "anexionistilor germani".
    în genere sunt mari nemultumiri, mai cu seamă în Ungaria, împotriva asa zisului "deopotrivă german" grevele care au avut loc, însă din cauza disciplinei lor caracteristice nu cred să aibă vreo influentă asupra războiului mai ales că de câte ori situatia militară e favorabilă, curentul războinic devine din nou îndrăznet.
    M-a surprins atitudinea dârză a nationalistilor - din nefericire nu si a românilor, care declară că nu înteleg să mai suporte jugul austro - ungar, în special cehii si polonii.
    Pentru noi clasele de jos, nu aveau nici un pic de ură, prin ziarele lor citeam însă aprecieri asupra armatei române care trădau o mare ciudă si admiratie în acelasi timp.
    Mi-aduc aminte de pildă un caracteristic si lung articol din suplimentul ziarului Contelui Czernin "Tremdemblatt" în care se vorbea despre luptele de la Oituz pe larg cu groază si admiratie.
    Armata are tot cei trebuie căci s-a rechizitionat tot - populatia civilă însă suferă căci toate articolele mai cu seamă cele de manufactură s-au scumpit exorbitant (15 lei mosorul de ată - 30 lei un brici de ras care valora 2,50, 9 lei o pereche de ciorapi care valora 30 bani, 9 lei o mătură idem o pereche de ghete 180 lei - 40 lei o pereche de tălpi. E o criză grozavă de tutun.
    Ca să poti trăi comod ai nevoie de un venit de 1000 lei lunar pentru o familie de trei insi. De unde să-i ia micii functionari cu familii numeroase?
    Sublocotent (sic!)Petrescu Camil
    Reg. Suceava Nr. 16
   
1918 aprilie 15
     Comunicarea textelor si prezentarea de Iulian Stelian Botoghină