Pe Mures, inamicul avea doar elemente de acoperire (avanposturi), iar cu grosul fortelor sale era organizat pe creasta Dealului. Avea astfel avantajul unui întins câmp de vedere si supraveghere pe valea râului si în adâncime, dincolo de Mures, pe pantele Dealului Cucerdea, zona ocupata de armata româna, pâna pe culmea acestui masiv deluros. In acest spatiu se putea supraveghea orice miscare. In plus, avea în fata cursul râului Mures, destul de dificil de traversat.

Ordinul primit era temerar, caci atacarea pieptis a acestui deal, dupa fortarea Muresului, parea imposibila. Dar obstacolul trebuia înlaturat. El ramânea o piedica în aprovizionarea cu munitie si evacuarea ranitilor, pe lânga avantajului câmpului de vedere si tragere de care beneficia inamicul si-i facea pozitia inexpugnabila.

La nord de Mures, pe pantele de sud ale dealului Sângeorgiu, se afla localitatea Oarba de Mures, pe care inamicul organizase un punct de sprijin destul de puternic pentru dejucarea unei actiuni de fortare a acestui important curs de apa, de catre unitatile române.

Executarea ordinului de mai sus este debutul unei epopei: -Epopeea Oarba de Mures", care a început la 17 septembrie 1944 si a durat 20 de zile, pâna la 6 octombrie 1944, reprezentând momentele cele mai dramatice la care am participat cu ostasii R. 3 D în luptele pentru eliberarea Transilvaniei de nord-vest.

Ca urmare a diversiunilor executate de R. 3 D la Cipau, R 115 Inf., din Detasamentul Motomecanizat General Niculescu, aflat la stânga R. 3 D, a reusit sa forteze Muresul si sa faca un cap de pod în zona localitatii Iernut. In seara aceleeasi zile, la ora 21,00, într-o liniste desavârsita, Compania 6/R. 3 D, folosind o portita improvizata, a trecut Muresul în zona comunei Cipau si s-a instalat pe malul de nord. Apoi, trecerea s-a executat si de catre celelalte companii ale Batalionului II/R. 3 D carora le-a urmat Batalionul I/3 D. Actiunea a constituit o surpriza desavârsita. In zorii zilei de 18 septembrie 1944 întregul regiment 3 D, împreuna cu statul sau major, se gasea la nord de Mures, facând legatura tactica la stânga cu R 115 infanterie.

In aceeasi noapte a reusit sa treaca Muresul, în capul de pod si R. 4 Vânatori Moto.

Prin ordinul Detasamentului Motomecanizat General Niculescu s-a dispus formarea unei grupari alcatuite din cele 3 regimente, aflate în capul de pod: stânga R. 4 Vânatori Moto, centru R. 115 Infanterie si dreapta R. 3 D, sub comanda colonelului Alecu Nicolae, comandantul R. 3 D, sub denumirea -Gruparea de atac colonel Alecu", cu misiunea de a ataca si a ocupa cotele 495 si 463.

In ziua de 18 septembrie 1944, dupa o pregatire de artilerie, la ora 8,00, întreaga grupare a pornit la atac. Dar inamicul rezista, raspunzând cu un foc puternic. Se înregistreaza pierderi simtitoare. Catre ora 12,00, R. 4 Vânatori Moto ocupa cota 495, iar R. 115 Inf. a ocupat soseaua dintre cotele 495 si 463. Cu pierderi mari si R. 3 D ocupa, cu Batalionul II/3 D, cota 463, apoi creasta Dealului Sângeorgiu.

Dar în jurul orei 13,30, inamicul a contraatacat sprijinit de un puternic foc de artilerie pe tot frontul Gruparii de Atac colonel Alecu. Batalionul II/3 D nu poate pastra cota si s-a repliat la 100 m sub creasta. La stânga sa, R. 115 Inf. s-a repliat mult mai la sud, punând în dificultate Batalionul II/3 D, al carui flanc stâng a ramas descoperit.

19 septembrie 1944. Zi posomorâta, cu ceata, apoi ploaie. La ora 8,00 se reia atacul si Bat. II/3 D reuseste, catre ora 10,00, sa reocupe cota 463. La stânga sa, R. 115 Inf. nu progreseaza; la dreapta Gruparii de Atac colonel Alecu, Bat. I/R. 3 D este atacat în flanc din Padurea România Mare. Se cere Detasamentului motomecanizat sa intervina cu artileria pe liziera de vest a acestei paduri si gurile de foc inamice sunt reduse la tacere. Mai la dreapta, dincolo de padure, Divizia 11 Inf., cu R. 2 D si 19 Inf., care trecusera Muresul, dadea lupte grele pentru ocuparea localitatii Oarba de Mures. Batalionul II/R 3 D ramâne înfipt în dispozitivul inamic, pastrând cota 463. La ora 12,45, inamicul contraataca puternic pe întregul front al Gruparii de Atac colonelul Alecu.

Locotenent colonelul Bradeteanu, comandantul R. 115 Inf., este ucis. Regimentul 4 Vânatori Moto si Regimentul 115 Inf. s-au repliat mult sub creasta. Batalionul II/R. 3D este obligat sa abandoneze cota 463 si sa se replieze sub creasta Dealului Sângiorgiu, unde si-a consolidat apararea.

20 septembrie 1944. Acalmie pe frontul Gruparii de Atac colonel Alecu. In noaptea de 20 spre 21 septembrie, Regimentele 115 Inf. si 4 Vânatori Moto sunt trecute la sud de Mures si înlocuite de Divizia 9 Infanterie, comandata de generalul Ionascu Costin. Manevra respectiva s-a executat sub protectia R. 3 D, ramas în capul de pod, în pozitia de la 20 septembrie 1944 revenind în subordinele Diviziei 11 Infanterie. Au iesit din capul de pod 2 regimente, fiind înlocuite de cele 3 regimente ale Dviziei 9 Infanterie: 34, 36, 40 infanterie.

21 septembrie 1944. Unitatile Diviziei 9 Infanterie au reluat atacul catre cota 495 si creasta Dealului Sângeorgiu, antrenând si Bat. II/3 D, ce actiona spre cota 463 cu rezultate nesemnificative.

Intre 21-26 septembrie 1944 au fost initiate numeroase atacuri, la care inamicul a ripostat cu contraatacuri. Noi am presat încontinuu, zi si noapte, cu câte trei patru si chiar cinci atacuri pe zi. Cotele si creasta Dealului Sângeorgiu treceau succesiv de-o parte sau alta a fortelor aflate în înclestare, cu pierderi mari.

Nici tavalugul barajelor rulante ale artileriei, nici impetuoasele atacuri date în sunetele trompetelor Diviziei 9 Infanterie nu au modificat situatia.

La 27 septembrie 1944, ora 5,00, Divizia 9 Inf. este scoasa din capul de pod, fiind înlocuita de Divizia 21 Infanterie, comandata de generalul Dumitrescu Polihrom, sub a carui conducere a trecut si R. 3 D. Schimbarea a determinat unele remanieri si în dispozitivul R. 3 D. Astfel, Bat. II/R. 3 D s-a extins si asupra frontului ocupat de Bat. I/R. 3 D, pâna la liziera padurii România Mare, iar Bat. I/R. 3 D a trecut la stânga Bat. II/3 D, reocupând fostul dispozitiv al R. 36 Inf. din Divizia 9 Infanterie.

In aceeasi noapte, Bat. III Mars / R. 3 D, aflat în rezerva Diviziei 11 Inf., în localitatea Ogra, la sud de Mures, a primit ordin sa treaca râul, în capul de pod, pentru a sprijini R. 2 D, care lupta în localitatea Oarba de Mures si era puternic contraatacat în flancul drept de unitati din Divizia 8 cavalerie germana SS..

La flancul stâng al Bat. III Mars / R. 3 D, comandat de maiorul Dragan, actiona compania 1 a acestui batalion, condusa de capitanul rez. Iosif Ion, care între 29 august si 15 septembrie fusese ajutor de comandant al R. 3 D Instr., de departe cel mai brav dintre ofiterii Regimentului 3 Dorobanti, la rândul sau, brav.

Calm, capabil sa-si pondereze curajul, dar si frica fireasca în momentele critice, dispunea de o rara capacitate de manevra. Aici, la Oarba de Mures, folosind aceasta capacitate în trenul framântat al localitatii, cu acoperiri pomicole, vii si crânguri, prin care s-a strecurat cu compania, a ocolit asezarea pe la sud-vest, învaluind flancul drept si spatele inamicului si, cu pierderi minime, a ocupat-o. Obiectivul zilei fusese atins.

La ora 13,00, însa, a fost chemat de comandantul batalionului, care i-a transmis ordinul Diviziei 11 Inf., prin care se ordona reluarea atacului în vederea ocuparii cotei 421 de pe creasta Dealului Sângiorgiu. Folosind porumbistea si celelalte acoperiri s-a apropiat de înaltime instalându-se pe o pozitie favorabila pornirii la atacul de a doua zi, pentru ocuparea cotei. In cursul noptii inamicul a încercat un atac nereusit.

Lupta a fost reluata a doua zi, 28 septembrie 1944, cu întregul Batalion de Mars/R. 3 D. A fost una dintre cele mai crâncene confruntari din acest sector. Inca din primele ore ale atacului, maiorului Dragan, comandantul batalionului, a fost ranit si evacuat, transmitând comanda, printr-un curier, capitanului de rezerva Iosif Ion. Acesta a dispus ca plutonul comandat de sublocotenentul de rezerva Stancu Gheorghe sa învaluie cota prin viile de pe panta de sud-vest a acestei înaltimi si sa cada în spatele inamicului, care se apara cu îndârjire. Dând o intensitate sporita atacului frontal, executat cu plutonul comandat de subloctenentul Iordanoiu Dumitru. manevra prinb vii a fost nesesizata de inamic si, când si-a simtit spatele amenintat, a slabit rezistenta fata de actiunea frontala a plutonului sublocotenent Iordanoiu, care se avânta. A fost prima subunitate ce a ajuns pe cota. Sublocotenentul Iordanoiu, Dumitru, însa, cade cu pieptul ciuruit de un snop de mitraliera inamic.

Rând pe rând ajung pe cota si pe creasta dealului si celelalte subunitati ale batalionului, obiectivul zilei fiind atins. Dar inamicul a dezlantuit imediat un acerb bombardament de artilerie, de toate calibrele, pe cota si creasta dealului cucerit. O schija de artilerie grea, destul de mare, dar din fericire cu viteza ramasa mica, l-a lovit pe capitanul de rezerva Iosif Ion în Abdomen. Un mai mare efect l-a avut socul loviturii, ca orice lovitura în plex, care l-a imobilizat pâna si-a reglat ritmul normal al respiratiei. Imediat i s-a mai dat sub comanda un batalion de pionieri si un escadron de cavalerie, formând -Detasamentul Capitan Iosif", cu care a continuat atacul.

De la postul de comanda al Reg. 3 D, aflat la un km la stânga localitatii Oarba de Mures, am urmarit actiunea -Detasamentului Capitan Iosif Ion". O reflexie a colonelului Alecu Nicolae, comandantul R. 3: -Detasamentul capitanului Iosif depaseste forta actuala a R. 3 D, pe care-l comand eu".

Dupa intrarea Diviziei 21 Infanterie în dispozitiv, în capul de pod, pe acelasi timp ploios, au continuat atacurile si contraatacurile, care uzau fortele înclestate, fara a se produce vreo modificare în aliniamente. Numarul mortilor si al ranitilor crestea. Cad rapusi: locotenentul de rezerva Ciora Octavianh, sublocotenentul de rezerva Simen Tit Liviu, sublocotenent activ Nicola Ion, toti fagaraseni. Sunt grav raniti si evacuati: capitan de rezerva Serban Constantin, sublocotenentii de rezerva Medianu si Rusu Liviu. Cad morti si grav multi din tinerii recruti cu care am venit cântând Treceti batalioane române Carpatii.

In jurul postului de comanda al R. 3 D se întindea o mare balta de sânge. Era sânge scurs din ranile celor ce asteptau sa fie evacuati la postul de prim ajutor aflat la sud de Mures, în localitatea Cipau. Imi staruie si acum în memorie figura unuia din acesti tineri, ranit grav, care plângea ca un copil si striga în continuu: -MAMĂ". M-am ocupat de el, îndeosebi, si, atunci când chemat de sarcinile ce-mi reveneau plecam, nu mai striga mângâietorul cuvânt -mama", ci -domnule sublocotenent". S-a stins chemându-ma, înainte de a putea fi evacuat la postul de prim ajutor, aflat dincolo de Mures. Locotenent-colonelul Matei, care conducea tragerile gruparii de artilerie a Diviziei 21 Infanterie, juxtapusa pe postul de comanda al R. 3 D, a tinut sa-mi spuna: -In trista postura esti pus, domnule sublocotenent, sa fii preferat -mamei" si sa nu-l poti salva!"...

In dimineata zilei de 29 septembrie 1944 artileria inamica bombarda plaja de la Cipau, pe unde se faceau evacuarile ranitilor si aprovizionarile cu hrana, armament si munitie ale unitatilor aflate în înclestarea din capul de pod, de la nord de Mures. Batalia se dadea pentru cucerirea Dealului Sângeorgiu, cu faimoasele cote 495 si 463. Ne aflam în gropile individuale: la dreapta, groapa capitanului Costachescu Alexandru, seful Biroului 3 operatii; la mijloc, groapa colonelului Alecu Nicolae, comandantul R. 3 D; iar la stânga, groapa mea, sublocotenent de rezerva Isarescu Constantin, seful Biroului 2 Informatii. Mai la stânga, se aflau gropile ofiterilor Gruparii de artilerie a Diviziei 21 Inf., condusa de locotenent colonelul Matei.

Eram în gropi, privind înapoi, la acerbul bombardament executat de artileria inamica asupra plajei de la Cipau.

Locotenent colonelul Matei, artileristul, a fost surprins afara din groapa, când inamicul a plasat o salva de artilerie si aruncatoare de mine, chiar peste postul nostru de comanda. Am vazut ca din urechea dreaptp a colonelului Alecu Nicolae, comandantul R. 3 D, tâsnea sânge si am strigat: -Domnule colonel sunteti ranit!", la care, la rândul sau, ma atentioneaza: -si tu esti ranit!". Simtisem lovitura schijei, înfipta în obraz, la un ventimetru sub marginea inferioara a orbitei ochiului drept, dar am avut impresia ca am fost lovit de pamântul aruncat de explozia proiectilului, care facuse urmatoarele victime: sergentul curier Ilinoiu, ce tocmai venea din misiune, murise; locotenent coloneul Matei, artileristul, surprins afara din groapa, primise mai multe schije pe partea dreapta a corpului; colonelul Alecu Nicolae, comandantul R. 3 D, care avea lobul urechii drepte retezat; iar eu aveam o schija în obraz, oprita pe osul facial la un centimetru sub orbita ochiului drept. Nu i-am dat importanta, gândind la marea sansa pe care am avut-o, caci daca venea un centimetru mai sus, pierdeam un ochi. Eram fericit, socotindu-ma norocos si am minimalizat mica împunsatura faciala. Insa, începând de a doua zi, obrazul si regiunea s-au inflamat jenându-ma la vedere, dar am continuat sa le socotesc de mica importanta. Doar la 8 octombrie 1944, pe timpul maresalului de urmarire, la Câmpia Turzii, schija mi-a fost scoasa de locotenentul medic de rezerva Bogdan Liviu. Era ceva mai mare decât un bob de porumb. Rana începuse sa supureze, dar dupa eliminarea cauzei s-a vindecat.

Luptele din capul de pod de la Oarba de Mures au continuat cu aceeasi cerbicie în zilele de 30 septembrie si 1-5 ocotmbrie 1944, fara ca aliniamentul atins la 28 septembrie sa sufere modificari. Doar efectivele se împutinau.

In noaptea de 5 spre 6 octombrie, Diviziile 11 Inafnterie si 21 Infanterie au fost scoase din capul de pod de la Oarna de Mures, fiind înlocuite de Regimentul 3 Calarasi, prin extinderea marilor unitati ale Corpului 2 Armata Româna.

Diviziile 11 si 21 Infanterie intrau sub comanda Corpului 6 Armata Româna, care trebuia sa strapunga rezistentele inamice de pe Mures si cursul inferior al Ariesului, pe la Viisoara, în sud-estul orasului Turda. Era sfârsitul uneu etape eroice: -Oarba de Mures!".

Luptele de la Oarba de Mures, cu care se încheie cea de a doua etapa a razboiului antifascist, ne-au costat multe jertfe.

Numai R. 3 D, în cele 20 de zile de lupte neîncetate, a pierdut 16 ofiteri, 8 subofiteri si 412 ostasi, care au fost în gropate în cele câteva iugare de cimitir din localitatea Cipau, alaturi de jertfele regimentelor 2 D. Vâlcea si 19 Inf. Caracal; din Divizia 11 Infanterie; din R. 4 Vânatori Moto si R. 115 Inf.; din Detasamentul Moto Mecanizat general Niculescu; R. 34, 36 si 40 Inf. din Divizia 9 Inf.; din cele 3 regimente ale Diviziei 21 Infanterie. Dupa razboi, acestia au fost neînhumati în cimitirul eroilor din localitatea Oarba de Mures.