În aceeași regiune Aktubinsk din Nordul Kazahstanului am întâlnit și persoane care au fost deportate din Basarabia la 13 iunie 1941. Bătrâni de peste 80 ani (copii la acea vreme) mi-au povestit în amănunte acele ?momente de jale? ? cum au fost treziți noaptea de soldați ruși, cum au fost încărcați în vagoane de vite, cum au fost despărțiți copii de părinți și femei de bărbați, cum au călătorit 2 săptămâni până în Kazahstan, cum au fost aduși în zone închise ale NKVD, cum au trăit, cum au muncit din greu pentru a-și câștiga rația de hrană insuficientă, cum au reușit să-și păstreze credința și ființa națională în condiții de trai și regim extrem de dure și inumane.

Oltean Elena, de 83 de ani, mi-a relatat că ?nici până astăzi nu știe motivul pentru care a fost ridicată din Basarabia?. Din 13 iulie  ?41 nu și-a mai văzut tatăl, iar mama a rămas singură având în grijă 8 copii minori. ?Din Basarabia au fost ridicați foarte mulți în acel an?. Bărbații erau trimiși la muncă în Siberia (la mine, defrișări de pădure, construcții de drumuri, uzine grele etc), iar femeile, copiii și bătrânii ? în Kazahstan (la colhozuri, pentru munca în agricultură, moldovenii fiind recunoscuți ca buni lucrători ai pământului).

În jurul orașului Aktubinsk am vizitat fostele ?zone? unde au fost deportați românii basarabeni în ?41, astăzi sate mari, populate cu diverse naționalități, printre care și conationali de-ai nostri.

Cei în vârstă vorbesc limba română, își țin sărbătorile religioase, își păstrează tradițiile și obiceiurile strămoșești. Cei tineri deja nu mai cunosc limba, se căsătoresc cu persoane de alte naționalități și-și cunosc originea doar din povestirile părinților și bunicilor.

Astăzi, în regiunea Aktiubinsk din Kazahstran trăiesc, conform statisticilor oficiale, în jur de 2500 de etnici români.

Vasile SOARE

Ambasadorul Romaniei în Kazahstan,

Kârgâzstan și Tajikistan

19 aprilie 2006