Rh. C.: Care va este mesajul catre tinerii romani si, global, catre cetatenii Romaniei?

D. P.: Tinerilor le doresc din toata inima sa se desprinda de Romania actuala, sa construiasca o noua Romanie, bazata pe cea veche si sa innoade istoria de acolo de unde a devenit artificiala. As dori ca tinerii sa refuze sistematic, cu decenta si cu detasare nobila, vulgaritatea si pornografia de astazi, sa se disocieze cu gesturi lejere si sublime (asa cum tinerii au in mod intuitiv) si sa puna bazele unei Romanii noi, de care avem cu totii nevoie. Sa dea Dumnezeu ca ei sa se racordeze la ceea ce Mircea Vulcanescu intelegea prin ?capital de inteligenta pura romaneasca?, care a creat o rezistenta in timp si o spiritualitate nationala.

Cetateanului roman i-as dori sa poata sa se trezeasca din somnul istoric, sa-si traiasca viata ca om si nu ca element de masa pentru ?epoca de aur? sau ?de tranzitie? si, apoi, sa-si asume destinul de a fi roman cu demnitate.

D. P.: Marea suferinta a poporului roman, este ?populatia? Romaniei. Este ultima navalire barbara asupra acestui neam, dar, de fapt, o autoinvazie cu elemente autohtone, ?mutanti? (produsi ai ideologiei comuniste) care ataca sistemul imunitar, producind o modificare cu caracter antropologic, nu atit asupra romanului ca etnie, ci asupra omului. De fapt, comunismul oriunde a fost proiectat, a produs un ?popor nou? ? instrument de lucru al noii ideologii: ?autoinfestarea?. Comunismul la noi a transformat romanul in ?romin? si, astfel, astazi sintem invadati de indivizi cu acelasi pasaport, habitat, dar cu manifestari si comportamente diferite. Aceasta a fost marea opera a comunismului, ale carei consecinte le vom indura mult timp. Sintem obligati sa coexistam si sa induram manifestarile unei generatii spontanee, indivizi majoritari ca prezenta, caracterizati prin: micime sufleteasca, rai, agresivi, lacomi, fara constiinta si fara istorie, numai cu prezent, fara reflexul muncii, alergici la ordine, la cinste, la valoare, solidari in a-si crea un cimp propriu de cultura (deschis imposturii, mediocritatii, spiritului gregar, omogenizarii si fraudei), creatori si traitori ai unei societati fictive (unde raportul munca-valoare este depreciat si inlocuit cu smecherie-profit), cei care au distrus initiativa ? creatoare si au inlocuit-o cu ?a te descurca? ? labilitate totala la stimul, slugarnicie exersata social (ce a dus la erodarea ideii de individ, de fiinta nationala). Iata, deci, ?omul-ameoba? care-si gaseste constientizarea ?eului? nu in ?adevar?, pe care-l refuza si nu-l mai recunoaste, prin atrofie de organ, ci in stabilitatea ?minciunii? necreatoare de riscuri de aici, in nostalgia biciului.