Aceasta forma sociala s-a impartit de la sine in doua. O parte, confundind mizeria la care a fost impinsa si la care s-a complacut cu miscari imperceptibile an de an, cu destinul, neiesind din chingile unui fatalism cultivat. Cealalta parte, ?aristocratia proletara?, in sfirsit libera sa se manifeste in toata lipsa ei de pudoare, geloasa si grabita sa imite vechea elita sociala (cu contradictiile ei firesti, dar organic crescuta in trupul acestui neam) pe care nu s-a sfiit s-o decimeze maimutarind cu banii furati un capitalism autohton, unde toapa si mirlanul luminati de girofarurile propriei puteri economice se reproduc la vedere ? dind nastere noii progenituri politice, a carei mostenire genetica va fi marcata nu de dragostea de tara, ci de cea de ?privilegii?. Acest infirm este pregatit sa ne gestioneze existenta civila si trairea ca popor. (Iata suferinta poporului roman.) Intre aceasta clasa sociala sufocata de lacomie si de dorinta de a parveni, amnezica istoric (si care se considera ?virgina? politic) si masa ?inerta? (dar totusi oricind gata sa te terorizeze cu majoritatea ei) sta retras in sine, asa cum odata se retragea in munti in fata navalitorilor, poporul roman.

A lupta impotriva acestei stari de fapt presupune o constiinta realist-lucida care sa identifice si sa diagnosticheze cu cit mai multa precizie ?boala poporului roman?.

Este necesar, dincolo de patimi si resentimente, acel ?ochi clinic? care sa functioneze social ca un scalpel, despartind binele de rau in numele corectitudinii si sanatatii publice, si care sa nu se bazeze pe reprimare (asa cum au facut-o ?ei?), ci pe recuperarea omului ? victima a comunismului lucru: posibil prin dezactivarea, incurajarea si constientizarea societatii civile (singura capabila de a reintroduce echilibrul social). Eradicarea malariei nu s-a facut prin omorirea miliardelor de tintari, ci prin asanarea baltilor subterane.

Constiinta civica nu trebuie sa faca altceva decit sa ?asaneze? aceste balti de gindire, producatoare de larve ideologice.

Pericolul ar consta tocmai in prelungirea somnului acestei natiuni, atit de buimacita in cautarea propriei identitati de catre stupida naveta ce se face intre conditia de out-sider (victima a regionalizarii de tip nationalist-comunist) si statutul de colonie economica (sub spectrul mondializarii). Poporul roman trebuie sa-si cistige dreptul la identitate, daruit de Dumnezeu oricarui popor, gasind calea cea adevarata ca drum de afirmare, refuzind cu intelepciune trecerea de la o forma de omogenizare la alta. Exista riscul sa disparem din istorie, opunindu-ne imbecil, dar si ascultind mai mult decit trebuie. Am pati, de fapt, ca fetita din poveste care a luat premiul intii la cumintenie si care a primit mai multe decoratii si dreptul de a se plimba prin padurea regala. Numai ca decoratiile, miscindu-se, au facut zgomot, asa ca lupul a auzit si a mincat-o. Sa ascultam o observatie a lui Emil Racovita care spunea ca ?adaptabilitatea perfecta este premisa de pieire si numai adaptarea partiala, selectiva, va crea biruinta speciei.?

D. P.: Regret ca nu m-am nascut intr-o Romanie normala, regret ca nu fac parte din pozele in sepia cu domni imbracati elegant, cu trasuri si masini de epoca pe Calea Victoriei. Implinirea mea poate sa se regaseasca in acel strop de bucurie pe care banuiesc ca l-am adus prin spectacolele mele publicului romanesc.