M.I.: Oricât ar părea de banal, sunt tentat să răspund cu o formulă aproape devalorizată: "atrocitătile istoriei recente trebuie cunoscute pentru ca ele să nu se mai repete". Poate că este mai mult decât atât. Construim viitorul numai prin cunoasterea trecutului. Trecutul - mai mult sau mai putin apropiat - reprezintă "datele de intrare" (input) pentru rezolvarea ecuatiei de viată a fiecăruia si a tuturor. Dacă datele sunt false nu putem să ne asteptăm la rezultate corecte decât printr-o întâmplare, mai precis printr-o greseală de calcul. De aceea, si în primul rând, responsabile pentru niste rezultate corecte sunt datele de intrare oneste, apropiate de adevăr. Din păcate, din filozofia practică de viată, comunismul a sters bunul simt si a sugerat că poti trisa nepedepsit. Un lucru elementar pe care în România normală îl stia si un tăran analfabet din creierul muntilor, acum nu-l stiu nici intelectuali cu multiple diplome si doctorate. Acesta nu este un pas înapoi?

În ceea cea priveste faptul că tinerilor li se aduce mereu aminte de atrocitătile regimurilor comuniste, cred că este o greseală de evaluare. Sunt câteva voci, totdeauna aceleasi si din ce în ce mai putine, care discută aceste subiecte. Iar din constatările noastre practice, cel putin în România, mai mult se scrie decât se citeste. Tineretul este în continuare ferit de subiecte sensibile sau "neplăcute", si televiziunile, printr-un sir de programe de divertisment puerile si atotlinistitoare, rămân marile forte "educative". Nu pot să vă spun cât de intrigat sunt de faptul că există voci care se sfiesc să condamne comunismul si aruncă totul într-un relativism păgubos. Mai mult, sunt unii care nici măcar nu admit comparatie între nazism si comunism, desi, prin ce a lăsat în urma lui peste tot si prin faptul că l-am trăit în versiune românească, mi se pare o plagă mult mai gravă. Nu am informatia să compar numărul de victime sau distrugerile directe, dar efectele psihice pe termen lung, la scară planetară, "au distrus" vietile a sute de milioane de indivizi, i-au condamnat la o existentă incompletă, trunchiată, falsă. Această utopie este periculoasă în sine, dar si pentru că atacă sistemul imunitar al societătii si lasă să se dezvolte nelimitat în registrul absurd cele mai perverse maladii ale spiritului uman. Foarte multi sunt cei care în post-comunism nu mai sunt în stare să facă diferenta între bine si rău si o astfel de tară ne poate duce oricând în imprevizibil si va mai dura încă foarte mult timp ambiguitatea cu consecinte în plan material, politic si cultural. Dacă există oameni de stânga în Occident este în primul rând pentru că nu au trăit niciodată într-un regim comunist. Ar putea veni însă să guste măcar din urmări si în felul acesta să rămână fideli convingerilor lor, încercând să trăiască în actualele tări post-comuniste.

Mergând mai departe, trebuie să recunoastem că sistemul a avut si beneficiari. Există foarte multe motive pentru care nu există un proces la comunismului analog procesului de la Nuremberg, iar unul dintre ele este că cei care ar trebui să ocupe boxa acuzatilor sunt în foarte multe locuri din lume în fruntea bucatelor. Totusi, procesul comunismului se face în fiecare zi, cu fiecare informatie care reuseste să părăsească arhivele atât de bine păzite, cu fiecare mărturie a supravietuitorilor lui. După ce nu vom mai fi noi, si dacă istoria va rămâne magistra vitae, se va putea creiona un tablou mai complet si mai echilibrat al tragismului acestei erori umane si în felul acesta va avea sansa să devină o lectie înteleasă.

G.G.: Multi români au excelat din punct de vedere al profesiei lor, odată ce-au ajuns în tări străine. Ce credeti că face pe conationalii nostri ca să reusească atât de des în tările adoptive, dar nu asa de bine poate în Patria-Mamă?

M.I.: Încă o dată mă feresc să atribui românilor calităti în exclusivitate, pentru că ele se regăsesc si la alte natiuni si nu au legătură cu succesul traseului lor în străinătate. Cred mai degrabă că succesul lor se datorează sistemului care în general promovează valoarea cu importantă socială, si ca atare, fiecare îsi găseste locul cuvenit. Sistemul este mai "sincer" si apără valoarea care, pusă la treabă, aduce beneficii tuturor, si implicit siesi. În România, sistemul are încă alte criterii de utilizare a individului, în nici un caz eficacitatea socială sau competenta, si ca atare, totul merge împiedicat, necesită mai mult efort si timp, uzura este mai accentuată, demersul lasă impresia de inconsistentă si lipsă de durabilitate. În acest fel, sentimentul de exilat în propria tară devine propriu pentru o anumită categorie de români.

G.G.: Cum pot cititorii nostri să vă contacteze?

M.I.: Mircea Ivănoiu, Strada Carpatilor nr. 11, bloc 7, scara B, apart. 10, Brasov, 500282, România. Tel: 0268-318-995; Fax 0268-418-53. Mobil: 072-365-5972; E-mail ivanhoe@unitbv.ro.

G.G.: Domnule profesor, vă multumim!

M.I.: Si eu la rândul meu!