În volumul intitulat ?Întoarcerea lui Vintilă Horia?, publicat în 2002 la editura Ideea, am inclus dosarele de la securitate și de la SIE ale lui Vintilă Horia. Din ele rezultă că Vintilă Horia nu a fost legionar și că totul a fost fabricat de regimul securisto-comunist de la București.

        "Scandalul Goncourt - spunea Camilian Demetrescu în 2002, la comemorarea a zece ani de la trecerea lui Vintilă Horia la cele veșnice - continuă și astăzi, cu consimțământul tacit al clasei noastre, să zicem, gânditoare. Mă simt dator să vorbesc în primul rând de rușinea acestui scandal, care ne distinge și ne dezonorează pe plan european. Vintilă Horia este un scriitor de talie europeană, o punte care ne leagă de valorile spirituale ale Occidentului, o garanție a continuității românești libere. În contextul demoniac al realității post belice al unei Românii alienate de ideologia calomniei și a delațiunii, o conștiință ca aceea a lui Vintilă Horia avea datoria să plece în lume pentru a spune adevărul. Să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă nu pleca. L-ar fi înghițit întunericul Gherlei ori al Sighetului, lagărul de exterminare de la Canal sau pustiul Bărăganului. Și n-ar fi existat pentru noi nici ?Dumnezeu s-a născut în exil?, nici ?Cavalerul resemnării?, nici ?Pérsécutez Bo?ce?, nici ?Mai sus de miazănoapte?, nici una din toate celelalte cărți pe care le-a dăruit literaturii române și universale. Cui i-ar fi folosit cadavrul fără nume al unui deținut asvârlit în gropile comune ale gulagului românesc? Poporului? Partidului? Cui?

         Sindromul calomniei mai bântuie încă și acum prin inerția transversală a unor cancelarii și redacții. Intimidați, cărturarii închinători la ?Dumnezeul culturii? se feresc să constate existența lui Vintilă Horia în Panteonul spiritualității românești. Dumnezeul pe care el l-a slujit nu intră în schemele tardoiluministe ale orgoliului intelectual."