Se precizeaza ca, din "numeroasele cazuri de defectari de masini, stricari de materiale, întârzieri de aparitie a diferitelor publicatii, denaturari în textul publicatiilor etc. care au avut loc în acest interval de timp, au fost multe care nu pot fi explicate prin neglijenta, uzura de masina etc., ci sunt vadit acte de sabotaj, desi uneori sabotorii n-au putu fi dovediti".

Astfel, la tipografia "România libera", "în ziua de 12 iulie 1949, a fost schimbat textul într-un articol consacrat procesului de la Leipzig". In loc de "a putea" s-a scris "pute". Vinovati "au fost zetarul Spiciu Alexandru si corectorul Iulian Lazarovici. S-a stabilit ca Spiciu Alexandru este vesnic nemultumit de situatia economica".

La 1 decembrie 1949, "în ziarul Sportul Popular s-a cules în loc de "Uniunea Sovietica", "Ungaria Sovietica". Din 22 000 exemplare care au fost difuzate în Capitala si rovincie, au putut fi retrase 12 000".

O saptamâna mai târziu, la 8 decembrie 1949, la acelasi ziar, linotipistul Popa Gheorghe, "scotând corecutra la scrisoarea adresata tov. Stalin, a cules în loc de "desrobirea tarii noastre de armatele sovietice", "sdrobirea tarii noastre de armatele sovietice". Linotipistul era acuzat ca "duce o atciune de instigare împotriva partidului si a guvernului, are si manifestari antisemite". El avea legaturi cu "niste elemente", care "duc o actiune dusmanoasa de instigare împotriva regimului" si "îsi manifesta ura împotriva regimului, afirma ca astepta ziua când va începe razboiul si regimul va fi rasturnat de la putere. Ei duc o permanenta actiune de discreditare a partidului si guvernului, prin calomnii si instigari în rândul muncitorilor".

In 22 decembrie 1949, dupa sarbatorirea zilei de nastere a lui I. V. Stalin, câtiva "lucratori au discutat la cantina institutiei posibilitatea distrugerii U.R.S.S. de catre americani". Unul dintre ei "a afirmat ca în ziua când vor veni ai lor la putere, va aduce toata institutia pentru a da "jos portretele membrilor C.C. ai P.M.R. si în special al tov. Stalin". Acela "duce o permanenta actiune de instigare în rândul muncitorilor în problema salarilor, spunând ca burghezia "pe lânga salarii mai dadea si gratificatii la muncitori"."

Un alt muncitor "a afirmat ca atunci când se va schimba regimul, va fi din nou comisar de politie si se va razbuna pe comunisti. A aratat ca o parte din masinile linotip sunt ale fostilor patroni si ca ele trebuiesc pastrate, pentru ca acestia le vor înapoia".

Un alt linotipist, "fost legionar, într-o scrisoare de felicitare primita la redactie din partea muncitorilor pentru a fi transmisa tov. Stalin a cules în loc de "sa ne traiesti, tov. Stalin", "sa nu ne traiesti, tov. Stalin". Intrucât nu se poate presupune ca a gresit, din moement ce literele N.U,N.E. de pe claviatura masinii nu sunt asezate una lânga alta, este vadita ca schimbarea de text a fost intentionata."

In ziua de 7 ianuarie 1950 - continua documentul -"în ziarul Fusul si suveica, la articolul A doua aniversare a R.P.R., în loc de "datorita armatelor sovietice, conduse de genialul conducator I.V. Stalin, tara noastra a fost eliberata de jugul fascist", s-a cules "I.V. Stalin, tara noastra a fost eliberata de jugul armatelor sovietice, conduse de genialul ei conducator fascist". Cazul a fost observat de un om de serviciu, care întâmplator a citit articolul si astfel fiind sesizata redactia nu a aparut nici un numar gresit".

La editura "Flacara Rosie", în data de 20 mai 1949, "în ziarul Scînteia tineretului, s-a cules în loc de "noi vom lupta împotriva atâtatorilor la razboi si nu împotriva tineretului sovietic", "noi vom lupta împotriva atâtatorilor la razboi si împotriva tineretului sovietic"".

In fine, la tipografia "Universul", în ziua de 15 iulie 1949, un linotipist, Lazarescu Valeriu, "într-un articol din Sateanca, în loc de "noi vom lupta contra burgheziei" a cules "noi vom lupta alaturi de burghezie". Din aceasta mcauza a fost necesara refacerea a 80 000 reviste care au întârziat la tiparit".

Sunt doar câteva exemple ce par neînsemnate, dar în sistemul unei dictaturi totalitariste ele au valoare si semnificatii ce decurg nu numai din faptele în sine, ci si din modul cum erau receptate de autoritatea comunista. In plus, ele trebuiesc încadrate în atmosfera generala potrivnica noului regim. "Sopârlele", nu numai tipografice ci si literare, gazetaresti, cinematografice, dramaturgice, teatrale au fost un mod de manifestare a nazuintei spre libertatea de spirit contra regimului comunist (si, în general, a tuturor formelor de dicatura), nu numai în tara noastra, ci în toate celelalte state socialiste. "Jocul" dintre "sopârle", "sopârlite" (cu autorii lor) si cenzura de stat si de partid a fost una dintre particularitatile vietii publice în anii comunismului. "Sopârlele" mor brusc atunci când apare libertatea de expresie.