Cred ca era in iarna anului 1949, luna martie. Eram in casa din Barca. Afara nametii de zapada ajungeau pina la pervazul ferestrei. Eram acasa numai cu Mama si cu Mitza fata care ingrijea de mine (eram in virsta de 5 ani si jumatate). Tata nu era acasa, era in puscarie, inchis de comunisti si noi nu stiam nimic de el. Era deja tirziu si Mama cu mine eram deja in pat, dar nu dormeam. Telefonul a sunat, Mama a lut receptorul, a vorbit citava minute, a inchis si repede a chemat-o pe Mitza sa vina sa doarma cu mine. Mi-a spus ca verisoara Lucica, care era de telefonista, a anuntat-o ca o liota de comunisti beti si inarmati cu pusti si revolvere sint in drum s-o ridice pe Mama mea si s-o duca la inchisoare. In mare graba, fara sa se imbrace (era in camasa de noapte) si-a tras cizmele, si-a pus un cojoc mare pe ea, si-a tras o caciula pe cap, si-a luat geanta cu acte si bani si a fugit pe usa din dos la vecinii din spatele casei. Am aflat mai tirziu de la Mama ca vecinul a pus-o intr-un car, a acoperit-o cu o patura, a aruncat coceni de porum peste ea si au plecat, in noapte, spre Craiova. Eu am ramas cu Mitza in casa. La numai citeva minute de la plecarea ei au aparut mai multi barbati furiosi care au batut cu putere in usa. Mitza le-a deschis. Au intrebat "unde este Voinicoasa?" Mitza le-a raspuns infricosata ca sintem singure in casa.    Au venit la mine m-au luat din pat,   m-au imbrincit si m-au intrebat furiosi "unde e Ma-ta fato ? Eram in pijama si in picioarele goale. Am inceput sa pling. Furios unul din barbati m-a luat in brate, a deschis geamul si m-a aruncat afara in noapte, in ger, in zapada. Fata a inceput sa tipe si a fugit din casa, ca sa ma ia din zapada. M-a luat in brate si a fugit cu mine asa dezbracata cum eram si m-a dus la tusa Nastasia, sora tatalui meu. Comunistii au ramas in casa si au inceput s-o devasteze. A doua zi tusa Nastasia s-a dus acasa sa-mi ia ceva haine ca sa ma imbrace. N-a avut succes in fata comunistilor, nu au vrut sa-i dea nimic. Am stat 2-3 zile in pijama si cu o patura pe mine pina ce tusa mi-a cusut ceva haine si mi-a crosetat sosete groase de lina pe talpa carora mi-a cusut cartoane (in loc de pantofi). Cred ca am stat la tusa citeva luni, pina s-a deszapezit ceva. In acest timp la interval de citava zile venea un militian si ma intreba daca stiu unde e Mama, unde e Tata. Altadata m-au intrebau daca l-am vazut pe Tata sau pe Mama in zilele din urma. Intr-o noapte a venit intr-adevar Tata. Era cu un buchet mare de bujori rosii. Era 21 Mai ziua mea de nume. M-a luat in brate mi-a urat "La multi ani" si am plins amindoi. Plingind m-a rugat din tot sufletul sa nu spun nimanui ca l-am vazut. A doua zi au aparut din nou 2 militieni care m-au luat la intrebari daca l-am vazut pe Tata, daca a fost la mine. Bineinteles ca am negat totul asa cum ma rugase Tata.
Ma numesc Elena Jaenicke, nascuta Voinicu, am 59 de ani si traiesc in Germania de peste 20 ani.