Cartea Sandei Golopenția, Viața noastră cea de toate zilele, publicată spre sfârșitul anului trecut [n.e. 2009] de Editura Curtea Veche (redactor Doina Jela), e fără îndoială o restituire de excepție, în care documentul și memorialistica se îmbină, mărindu-și reciproc puterea de comunicare, prin contrastul registrelor.

Cartea se structurează în jurul dosarelor de filaj ale Securității, rezultate din urmărirea timp de 129 de zile (în două intervale din 1948 și 1949-1950) a lui Anton Golopenția, tatăl autoarei, sociolog reputat, membru și coordonator al echipelor Gusti, funcționar și apoi director al Institutului Central de Statistică, un specialist în geopolitică, un om integru, cu vederi de centru-stânga, un savant cu un simț al responsabilității ieșit din comun. Anton Golopenția e în cele din urmă arestat, în 16 ianuarie 1950, și piere în închisoare un an și jumătate mai târziu, la numai 42 de ani.

Pornind pe firul consemnărilor cotidiene și nocturne ale supraveghetorilor filatori, pe care le editează cu scrupulozitate de anticar și le citește cu speranța de a putea să reviziteze zilele unei copilării în care tatăl nu devenise încă o absență definitivă și de neînțeles, Sanda Golopenția își amintește detalii ale vieții cotidiene, unele aproape uitate, altele ieșind la suprafață cu o precizie pe care talentul scriitoricesc al celei care relatează o face mai pregnantă. Locuri, oameni, întâlniri, gesturile și vorbele părinților, ritualuri casnice sau sărbătorești, chipurile colegelor de clasă, ale prietenelor, ocupațiile zilnice, locurile de joacă, lecțiile de franceză, lecturile și filmele copilăriei, fratele, mama, bunica, chipuri văzute în treacăt, altele care revin în ani, toate închipuie un București postbelic (a cărui hartă e trasată de drumurile cotidiene ale celui urmărit), cu repere încă stabile, dar surpate încet, încet, de vremi. Biserica și piața Elefterie, strada dr. Lister, traseul tramvaielor din imediata apropiere, cheiurile Dâmboviței, Cișmigiul, Calea Victoriei, Calea Plevnei, dar și locurile mai îndepărtate de locuința familiei Golopenția ? lacul Floreasca, Tei, Fundeni, Herăstrău ? sunt actori în această narațiune pe care o citești pe nerăsuflate, ca pe un roman polițist, în care lucrurile se finalizează însă, tragic.