Vinovății fabricate

Nimic neobișnuit, am putea spune, dacă am ignora faptul că, puse cap la cap, toate aceste aparent inocente relatări nu au decât un singur scop: acela de a fabrica vinovăția celui pus sub urmărire, de a-l incrimina. Notele (semnate mai ales de P. Roiu, dar și de mulți alții, consemnați de autoare cu scrupulozitate) ce însoțesc rapoartele cotidiene furnizează date despre persoanele pe care Anton Golopenția le întâlnește sau vizitează în timpul filării: aflăm cine sunt, unde și cu cine locuiesc, de ce naționalitate sau religie sunt, care e situația lor politică etc.

Filatorii precizează cu grijă ora și locul întâlnirilor, din capul locului înregistrate ca ?activități suspecte?. Sanda Golopenția se oprește din când în când asupra tipologiei informatorilor, măsoară ?scările răului?, gradele de responsabilitate ale instituției care trimite oameni la moarte fără judecată, dar și a celor care, prin notele și informațiile pe care le dau, duc, în cele din urmă, la ?luarea în primire? (a se citi arestarea ) a celui deja prins în plasa lor.

E vorba în această urmărire de ceea ce, în limbajul tehnic al Securității, se numește ?anturaj?: automat, persoanele care îl compun intră la rândul lor în atenție, lărgind numărul urmăriților și al prezumtivelor ?elemente periculoase?. Toate persoanele cu care Anton Golopenția ia contact în perioada premergătoare arestării, când e filat, sunt potențial ?dușmănoase?. Despre natura relațiilor care îl leagă de ele va trebui să dea socoteală sub anchetă. Sanda Golopenția are ideea de a extrage din Ultima carte (dosarul de anchetă editat și adnotat de ea) fragmente lămuritoare. Puse față în față cu documentele de identificare a persoanelor din anturaj, de către Securitate, aceste fragmente personalizează raporturile umane și completează, prin explicațiile date de cel anchetat, situațiile evocate în dosarul de filaj. La rândul ei, Sanda Golopenția intervine pentru a aduce informații suplimentare, cunoscute prin arhiva familiei, prin propriile amintiri, prin studiul consecvent pe care l-a întreprins asupra operei tatălui ei (operă pe care ne-a restituit-o, de altfel, integral), prin scurte eseuri care redau un chip celor care sunt, în notele informative, simple nume de ?obiectiv?.

Revin astfel spre noi fugitiv sau capătă viață prin acțiunile lor, prin relațiile pe care le au cu familia Golopenția figuri precum cea a lui Sabin Manuilă, Dimitrie Gusti și soția sa, N. Betea, N. Georgescu- Roegen, Anton Rațiu, Iuliu Mălinaș, C. Pavel, Nicolae Economu, M. Biji, dr. D.C. Georgescu, G. Retegan, dr. Octav Costăchel, Petre Comarnescu, Ion Chibulcuteanu, Mircea Vulcănescu cu soția sa Margueritte și fetele Măriuca și Sandra Vulcănescu, Ion Negru, Aurora Ciorcovescu (secretara lui Sabin Manuilă), traducătorul Dan Duțescu și fiica lui Taina, profesorul Nicolae Stamatin și fetele lui, cu care Sanda Golopenția lua ore de franceză de la domnișoara Economidis, Elisabeta Jebeleanu (pe primul loc al întâlnirilor suspecte), Valeriu Butură, Lena Constante, Aurel Bauh. O parte dintre acești ?indivizi? și ?individe?, cum sunt numiți de filatori, i-au fost colegi lui Anton Golopenția la Institutul Central de Statistică, ?o pepinieră de elemente nesănătoase? - apreciază Securitatea -, o parte sunt colegi monografiști cu care a făcut teren, alții au intrat întâmplător pe traseul vieții sale sau, din eroare, în obiectivul filatorilor (o listă a lor la pp. 109?113). Nu i-am pomenit pe toți. Cărțile lui Rostas Zoltan despre ?monografiști? sunt un complement util pentru cei interesați să-i cunoască mai îndeaproape. Lena Constante și-a publicat memoriile de închisoare, poate și alții dintre cei aflați în anturajul lui Anton Golopenția.