Generalul Radescu s-a întors acasa

Autor: Dorin Matei

In ziua de 23 noiembrie a anului trecut, opt soldati din Regimentul de Garda au purtat pe umeri, de-a lungul aleii principale din Cimitirul Bellu ortodox, catre - ultimul - loc de veci pe fostul prim-ministru al României din perioada 6 decembrie 1944 - 28 februarie 1945. Erau prezenti seful statului, premierul Guvernului, parlamentari, alte personalitati. O garda militara i-a dat onorul. Generalul Nicolae Radescu se reîntorcea în pamântul patriei, pe care o parasise, fortat, în urma cu 54 ani. Se reîntorcea asa cum îsi exprimase ultima vointa în testamentul politic: doar atunci când tara sa avea sa fie libera. Dupa 1990, au mai fost readusi si reînhumati acasa marele diplomat Nicolae Titulescu, învatatul transilvanean Inochentie Micu si tot anul trecut generalul Gheorghe Avramescu. Este si acesta un semn de întoarcere la normalitate, atunci când fiii patriei, alungati la un moment dat din tara, pot sa revina, în sfârsit, acasa. Iata de ce am considerat potrivit sa insistam asupra acestui moment, pentru a-i întelege mai bine semnificatia. Domnul Cristian Paunescu, consilier al primului ministru, Mugur Isarescu a strâns în jurul unei mese, la începutul lunii decembrie 2000, pe domnul Victor Chiujdea, consilier de stat pentru probleme de politica externa al premierului, domnul profesor universitar doctor Alexandru Serbanescu, nepotul de sora al generalului Nicolae Radescu, si Florea Olteanu, cel care, în calitate de procuror militar, a fost prezent în ziua de 24 februarie 1945 în cladirea Ministerului de Interne. Inainte de a le da cuvântul distinsilor interlocutori, sa rememoram pe scurt evenimentele de dinainte si de dupa 24 februarie 1945. La 31 decembrie 1944, o delegatie a partidului comunist, condusa de Gh. Gheorghiu-Dej, pleca la Moscova. Revenea la 16 ianuarie 1945 si imediat începea sa se raspândeasca zvonul ca un guvern de stânga putea obtine conditii mult mai bune, inclusiv recuperarea Transilvaniei de Nord, aflata sub administratia autoritatilor militare sovietice. Peste sase zile se publica Programul de guvernare al Frontului National Democrat. Criza politica era declansata. In ziua de 11 februarie, generalul Radescu rostea în sala Cinematografului ARO (Patria) un discurs, în care anunta o reforma agrara mai radicala decât cea înfaptuita apoi de comunisti. La 20 februarie, la Uzinele Malaxa s-au produs incidente, în cursul carora liderul comunist Gheorghe Apostol a fost ranit. Raportul anchetei nu a mai fost publicat. Ca raspuns, partidul comunist a convocat o mare demonstratie pentru ziua de 24 februarie. In seara acelei zile, la ora 22.30, primul ministru a rostit la Radio un discurs, în care a facut greseala de a strecura accente xenofobe, exploatate apoi de adversarii sai politici. La 27 februarie sosea la Bucuresti trimisul lui Stalin, Vîsinski. A doua zi, generalul Radescu depunea demisia guvernului. La 6 martie 1945 se instala guvernul condus de dr. Petru Groza. Cum a ajuns generalul Radescu în Statele Unite ale Americii? Ce s-a întâmplat, în ziua de 24 februarie 1945, în fata cladirii Ministerului de Interne (viitorul sediu al comitetului central al P.C.R.)? Cum s-a nascut ideea readucerii în tara a ramasitelor pamântesti ale generalului Radescu si cum a fost pusa în aplicare? Veti afla citind rândurile ce urmeaza.

Când veti citi aceste rânduri, eu nu voi mai fi printre voi. Nu stiu când va veni acea zi. Cât timp inima mi-e puternica si mintea clara, moartea poate fi o chestiune de luni de zile, sau chiar de ore. Viata mea este în mâinile lui Dumnezeu...

La vârsta mea înaintata, nu mai sper sa traiesc ziua în care sa vad eliberarea tarii noastre. Unica mea speranta este aceea de a îndeplini obiectivul vital de a stabili baze solide pe care lupta pentru eliberare va putea fi condusa de altii. Pentru acest tel Dumnezeu m-a crutat pâna acum.

Va las, în Liga românilor liberi, organismul elprin care energiile vitale, talentele si geniul fortelor românesti din exil pot fi mobilizate într-o miscare de solidaritate nationala si unitate dedicata Cauzei. Astazi, Liga este o realitate care functioneaza, o retea de asociatii ale românilor exilati pretutindeni în Lumea Libera. Este democratic reprezentata în organizarea sa; este supusa controlului democratic; în fine, este animata de sentimentul unei misiuni sacre...

Sperantele conationalilor nostri în spatele Cortinei de Fier depind în mare masura de spiritul de integritate, solidaritate si sacrificiu cu care toti romînii din exil vor adera la Cauza. Aceasta este încrederea sacra pe care destinul a avut-o în ei. Suprema datorie a succesorilor mei la conducere va fi mentinerea acestui spirit ca principiu vital de actiune.

Nutresc speranta ca urmasul meu la conducerea Ligii va fi ales dintre patru vechi prieteni ai mei:

Grigore Gafencu, distinsul fost ministru de Externe al României;

General Gheorghe Ion, unul dintre cei mai straluciti soldati si oameni de stat;

Mihail Farcasanu, lider politic capabil si prevazator; si

Viorel V. Tilea, personalitate de frunte în viata publica din tara noastra...

Exista un gând solemn pe care as dori, mai presus de toate, sa-l împartasesc nu numai succesorilor mei, ci si tuturor compatriotilor. Anii dominatiei naziste si ai razboiului, urmati de înrobirea comunista a poporului nostru, au distrus imaginea tarii noastre natale, asa cum o stiam înainte de al doilea razboi mondial. Poporul nostru secular e obosit, îndurerat si lasat complet fara speranta de catre tiranie, privatiune si tradare. Barbatii de vârsta medie au fost decimati de razboi. Multi crutati de razboi au pierit în lagare de concentrare si în camere de tortura.

Tineretul nostru este acela care trebuie sa tina sus stindardul libertatii române. Succesorii mei la conducere trebuie sa realizeze ca reprezinta doar girantii sperantelor si aspiratiilor de viitor ale noii generatii...

Este rugamintea mea ca persoanele mai în vârsta din Cauza sa înceapa cârmuirea viitoare, înca din prima clipa, sub egida tineretului nostru. Nutresc speranta si dorinta cea mai draga pentru tara noastra ca tinerii sai patrioti cu realizari dovedite în Miscarea de Rezistenta sa-si asume un rol major în conducerea Cauzei. Ma adresez în special lui Barbu Niculescu, Leontin Constantinescu, Vasile Dumitrescu, Adriana Georgescu - si altor tineri si tinere românce la fel de curajosi nutrind aceleasi conceptii. De astfel de oameni depinde viitorul tarii noastre de bastina...

Si acum, un batrân soldat a carui viata s-a scurs în serviciul tarii si al poporului sau, îsi ia la revedere de la pamântul pe care îl iubeste si pe care nu îl va mai vedea niciodata. La revedere si Speranta - compatriotilor sai înrobiti dincolo de Cortina de Fier. La revedere si Curaj pentru toti aceia care au luptat alaturi de el împotriva tiraniei naziste si comuniste si care vor continua lupta pentru Eliberare.

Pagini:
1
2
3
4
5
6

Mărturii

DIN SECȚIUNEA "ÎNCEPUTUL COMUNISMULUI"