?  "In urma cu 50 de ani, cam pe vremea asta - îsi aminteste nuvelistul Radu Cosasu - faceam adapoiul si pansajul, schimbam în diagonal dârlogii la scoala de ofiteri a Regimentului de cavalerie din Oradea. Fraza asta îmi da o usoara si placuta ameteala, ca venita din alta lume - am trait eu o asemenea experienta?

Ajunsesem la Oradea, <<la cai>>, în toamna lui â50, când m-am prezentat la recrutare ca frezor, acolo, la uzinele <<Timpuri noi>>, lânga Abator, din cauza ca sor-mea emigrase, legal, în Israel si cei de la ziarul Scânteia tineretului socotisera ca trebuie sa trec <<jos, în productie>>, printr-o <<proba de foc>> a devotamentului meu fata de Uniunea Tineretului Muncitor (U.T.M.).

Puteam sa scap de armata, invocând ca sunt si la fara frecventa, în anul I la Litere, de unde nimeni nu ma daduse afara, mai ales ca, la examenul de intrare, luasem o nota mare, tragând pentru oral biletelul cu Importanta studiului Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei [un "studiu"-pamflet împotriva lui T. Arghezi, publicat, în 1948, în Scânteia, de Sorin Toma, redactorul-sef al ziarului; era semnalul de marginalizare a marelui poet - n.I.L.].

N-am vrut însa sa scap de armata, nu am apelat la conditia mea de student (Conditia umana [de André Malraux] n-o citisem?), am pus mai presus de orice, chiar de mine însumi, datoria fata de Republica Populara, coroborata cu sfatul batrânesc: nu-i barbat acela care n-a facut armata! Si astfel am ajuns, cântând si bând toata noaptea, în tren, cu ceilalti din <<leat>>, la gara din Oradea, iar de acolo, cu laditele si valizele în mâna, în curtea Regimentului de cavalerie, lânga cimitirul din marginea orasului. (Cred ca pentru multi, azi, textul e usor urmuzian - Let it be, cum cântau Beatelsii, <<Lasa-l sa fie!>>.)

Scoala noastra avea menirea <<sa scoata>> ofiteri de cavalerie, ceea ce însemna ca eram multi baieti cu ceva carte, intelectuali sa zicem, daca socotim bacalaureatul un act intelectual si de ce nu l-am socoti astfel? Dar, indiferent câte clase ai, ca esti de la oras sau de pe câmp, <<instructia e instructie, regulamentul - regulament si, în cazul nostru, calul e cal cât omul>>. Asa ni s-a spus, clar, din prima zi de scoala.

Nu sunt dispus sa fac haz de gradatii nostri, sa ma înscriu în infinitul bancurilor din armata care, toate, ascut lupta de clasa dintre cei cu 7 clase care comandau celor cu 7 ani de acasa, care li se supuneau; dintotdeauna, anecdotele din armata mi s-au parut de un comic facil, evident si plicticos.

Nu voi fi crezut, dupa cum ma cunoaste lumea azi, dar eu am luat armata în serios. Merg mai departe si recunosc ca armata a fost o scoala unica a barbatiei mele care risca, altfel, sa fie intelectualizata unilateral si livresc: nu stiam sa cos un ciorap sau un nasture - si am învatat; nu cunosteam ce înseamna sa speli un closet sau cimentul unui coridor, sa faci smotru, sa tai un cartof, sa stai de planton, sa fii consemnat, duminica, în cazarma - le-am aflat.

Dar nimic nu se compara cu acea stranie experienta a vietii mele printre si pe cai. Am cunoscut calul îndeaproape: dimineata, la ora adapoiului, dându-i sa bea din galeata si asteptându-i fornaitul final, anuntându-ma ca a baut destul; apoi, la ora tesalarii - adica a pansajului - când trebuia sa scot cât mai multe prafuri de pe parul si pielea lui; la ora instructiei, calare în manej sau pe câmp, la galop sau la trap, suportându-mi nestiinta, angoasa, prostia în a-l calari, de nenumarate ori enervându-se, ironizându-ma si batjocorindu-ma cum numai el, Nabucodonosor, sau numai ea, Carmen, stiau; mi-am spart vreo trei perechi de ochelari, dar mi-au dat o optica de care abia acum, dupa 50 de ani, îmi dau seama cât e de necesara: aceea de a sta blând în fata necunoscutului, chiar când acesta ia, la miez de noapte, chipul unor fiinte care se sperie în somn, viseaza urât, se ridica în doua, trei, patru picioare, încep sa necheze, se lovesc de stanoage, se rup din hamuri, întorc grajdul si lumea cu fundul în sus, te înnebunesc, dându-ti cosmarul, dar si constiinta meseriei de grajdar schimbul II, de la 12 noaptea la 3 dimineata.

O meserie atât de dura, încât, de multe ori, se confunda cu o pedeapsa: <<Soldat!, la noapte faci grajdar schimbul doi, ca sa te înveti minte!>>. M-am învatat, Domnul fie laudat!

De 40 de ani, constat ca nimeni din jurul meu - oricâte prefaceri revolutionare s-au comis zi si noapte, în proportii de <<massa>> - nu cunoaste aceasta meserie, de grajdar schimbul II.Si nici nu o va mai cunoaste fiindca - vorba de ieri, în Cismigiu, a unui batrân dus cu caruciorul de un copil - <<razboaiele fara sarje de cavalerie nu mai pot fi numite razboiae!>>"

 

Editura Academiei publica volumul întâi din seria de Documente privind istoria României. B. Tara Româneasca. Sunt 250 de documente din anii 1501-1525, dintre care 180 traduse din slava. Atât acel volum, cât si cele care i-au urmat, nu au respectat criteriul stiintific al editarii documentelor, publicând doar traducerile. A fost nevoie ca, începând cu anul 1966, sa se reia corpusul, sub titlul Documenta Romaniae Historica, în patru serii: A - Moldova; B - Tara Româneasca; C - Transilvania; D -  Relatii între Tarile Române.

 

Arhivele Statului trec din subordinea Ministerului Invatamântului Public la Ministerul Afacerilor Interne, înfiintându-se Directia Generala a Arhivelor Statului. Director general - istoricul A. Sacerdoteanu (1940-1976; Magazin istoric, nr. 9-11/1997).

Printre altele, se alcatuieste un plan privind preluarea diverselor fonduri arhivistice aflate în posesia unor institutii, întreprinderi, unitati agricole s.a. Multe dintre aceste arhive erau predate centrelor de achizitionare a hârtiei vechi.

Pentru stavilirea fenomenului, Directia Generala a Arhivelor Statului a întocmit si a trimis filialelor regionale un chestionar privind "normele de preluare a materialelor arhivistice existente în tara".

Iata un raspuns, primit din partea filialei Iasi a Arhivelor Statului.

"Ne bucuram ca s-au luat aceste masuri mai energice si banuim ca rezultatele bune nu vor întârzia.

De-altminteri - si aceasta se poate constata în fiecare raport de selectionare a arhivistilor delegati - chiar de prin 1929 [probabil 1949], de când a început vânzarea arhivelor [de] la <<Societatea pentru Ocrotirea Tinerelor Fete>> - grija noastra a fost permanenta: aceasta de a salva materialul arhivistic important.

Aceasta grija a noastra a dus de multe ori la salvari de la o distrugere sigura a atâtor piese de mare valoare din multe puncte de vedere; alteori înca constatam ca am ajuns prea târziu, când nimic nu se mai putea repara. Din anul 1929 [?!] încoace avem multe cazuri de distrugeri de arhive, cu care putem ilustra îndeajuns acest trist capitol din istoria arhivelor noastre [?]

Tribunalul Focsani ne-a trimis în anul trecut opisele dosarelor existente, ca sa fie selectionate aici. aceste opise începeau cu anul 1914. La fata locului, în subsolul cladirii, delegatul nostru a gasit rafturi întregi cu arhive vechi, amestecate în asa hal ca nu s-ar fi putut gasi cel mai vechi dosar nici dupa o luna de cercetare.

Din mici sondagii s-au gasit dosare începând cu anul 1864; însa noi cunoastem ca acest tribunal a avut arhiva veche, de la 1832 si pe care a cercetat-o si A. Sava, când era acolo judecator. Astazi nu se stie nimic de existenta ei [?]". Se solicita "plecarea imediat pe teren a delegatilor Arhivelor Statului. [?]

La Piatra Neamt, la tribunalul local, în mormanul de arhiva selectionata si depozitata sub niste scari, asteptând vânzarea, s-au gasit de catre delegatul Arhivelor Statului majoritatea dosarelor rascoalei taranesti din 1907 si alte dosare importante, care au si fost ridicate si aduse în Iasi la Arhivele Statului".

Sa consemnam, pentru umorul istoriei, ca, în 1951, Al. Sacerdoteanu îsi redacta ciornele feluritelor scrisori catre Filiale pe hârtie filigranata, cu timbru sec, cu efigia regala "Nihil Sine Deo".

 

In Calea Calarasi, este inaugurat un parc, amenajat prin munca voluntara. Sfatul Popular al Capitalei, prin Intreprinderea "Combustibilul-Bucuresti", anunta ca ultimul termen de depunere a cartelelor de combustibil pe anul 1951 este 15 septembrie.

In raionul "Grivita Rosie" se aprinde lumina electrica si pe strazile din zona "Triaj C.F.R.".

Lucrari de canalizare în cartierul Crângasi, spre a se înlatura - scrie Viata Capitalei, din 6 septembrie - "pericolul de inundatii [?] Totodata, un important numar de cisterne, care erau folosite pentru evacuarea apelor provenite din ploi în aceasta parte a orasului devin, astfel, disponibile pentru alte lucrari".

 

Soseste în Capitala Alexandru III, patriarhul Antiohiei. Insotit de patriarhul Justinian, viziteaza mai multe biserici si manastiri din tara. Primeste titlul de Doctor Honoris Causa al Facultatii de Teologie din Bucuresti. La plecare, este condus, la aeroportul Baneasa, de patriarhul Justinian, de Vasile Pogaceanu, ministrul Cultelor, si de episcopul Teoctist, vicar patriarhal.

 

Tehnice. La "Electorteh- nica" se produce "pentru prima data în tara noastra", scrie Viata Capitalei, din 4 septembrie, "un nou tip de electromotor".

Pe santierul "Casei Scânteii" (acum Casa Presei Libere) se înregistreaza sporuri de productie - anunta presa: echipe de betonisti lucreaza în contul anului 1952.

Insamântarile de toamna se desfasoara în bune conditii "datorita bunei organizari a muncii", consemneaza tot Viata Capitalei, la 28 septembrie. Printre alte exemple mobilizatoare, este amintita si experienta Gospodariei Agricole Colective "Filimon Sârbu", din com. Gorneni, care "a hotarât sa însamânteze grâul în rânduri încrucisate, dupa metoda sovietica".

La Buftea - pe domeniile printului Barbu Stirbei - se ridica Centrul de productie cinematografica româneasca. Vineri, 12 octombrie, scrie Viata Capitalei, Centrul este vizitat de Gheorghe Gheorghiu-Dej, însotit de o delegatie de oameni de cultura din U.R.S.S., între care marele actor N.K. Cerkasov (1903-1966), artist al poporului al U.R.S.S.

 

Felurite. Mamele cu multi copii primesc ajutoare familiale de stat lunare. In primele 6 luni ale anului, au fost astfel ajutate 1 059 mame. Una dintre ele, la a zecea nastere, a adus pe lume trei gemene si a primit 60 000 lei (un ziar costa 4 lei).

Cetatenii din cartierul Damaroaia sunt nemultumiti de activitatea deputatului ales de ei în Marea Adunare Nationala. Intr-o scrisoare publicata de Scânteia din 23 septembrie, îl anunta: "te asteptam înca sa vii printre noi". Printre doleantele lor: amenajarea unui trotuar pe strada Manastirea Casin, introducerea luminii electrice pe bulevard, sa se amenajeze un aprozar s.a.

La uzinele metalurgice "Vasile Roaita" se monteaza cea de-a 1000-a batoza.

Prin decret al Marii Adunari Nationale se instituie titlul de "Erou al Muncii Socialiste" si medalia de aur "Secera si ciocanul".

La 13 octombrie, se inaugureaza Parcul Sportiv "Dinamo", din Soseaua Stefan cel Mare.

In sala judecatoriei populare nr. 8, din str. Stirbei Voda, are loc procesul unui grup de fosti lucratori de la Spatiul Locativ al Capitalei, care au comis diferite abuzuri si ilegalitati.

Gestionarul de la cantina de pe lânga o fabrica, "21 decembrie", - scrie Scânteia din 6 septembrie - "fura unt, cacao, orez, zahar, carne pe care le comercializeaza, iar cu banii proveniti din vânzarea lor face chefuri".

Este publicat un decret al Marii Adunari Nationale, prin care sunt reglementate înfierile de copii ai caror parinti sunt necunoscuti (decedati sau disparuti). Acestia nu pot depasi vârsta de 5 ani.

 

Se desfasoara "Saptamâna Muzicii Românesti" (22-28 septembrie). Deschiderea festiva are loc la Ateneul Român. Participa si delegatii de muzicieni din U.R.S.S., Anglia, China, Ungaria.

Sunt audiate compozitii de Anatol Vieru, Gh. Dumitrescu, Theodor Rogalski, Mihai Andricu, Sabin Dragoi s.a.

Sunt publicate si unele cifre comparative privind arta muzicala în anii de dupa razboi. In 1945 existau 3 orchestre simfonice - în 1951, 10; nici o orchestra semi-simfonica - 6 în 1951; de la doua teatre de opera - 4; nici o orchestra de muzica populara subventionata de stat, în 1945 - 16 în 1951.

Cu acest prilej este organizat concursul international de cântece "Sa cântam pacea si prietenia între popoare".

Premiul I, în valoare de câte 400 000 lei, este câstigat de V. Belîi (U.R.S.S.), Radu Paladi (România), Vano Muradeli (U.R.S.S.).