"Ce crezi că ești în stare să faci într-o situație limită?" 

Gavril Vatamaniuc a răspuns acestei întrebări fugind înarmat în pădurile care acoperă obcinile Bucovinei.

Fusese jandarm (vezi foto 1) după ce luptase un an pe frontul de vest, concediat pentru că se contrazicea cu șeful politic în ședințele de spălat pe creier. S-a ascuns vreun an, muncind prin diverse șantiere din țară, până când a fost încolțit gata să fie arestat de poliția politică. În munți, a făcut parte din două grupuri de partizani ("Săvuleț/Ghivnici" și "Vatamaniuc/Motrescu") , ducând o viață pe care mai toți, în ziua de astăzi o ignorăm, nefiind conștienți de dificultățile ei. El spune că nici în ziua de astăzi nu ar putea decide unde a fost mai dificil de trăit: în pădure sau în inchisoare, cu diferența că în pădure îi rămânea demnitatea de a fi liber.

Și încă un amănunt: n-a fost legionar și nici simpatizant al nici unui partid politic sau al vreunei mișcări.

Foto 1 - Gavril Vatamaniuc, jandarm (1947)

A fost urmărit de un întreg batalion de trupe de securitate (actualii jandarmi, iar pentru cei care nu știu, un batalion cuprinde între 150 și 250 de soldați) timp de 6 ani. În tot acest timp a sperat într-o intervenție americană care să salveze România de la destinul ei. Împreună cu Vasile Motrescu, frații Ion și Gheorghe Chiraș și Vasile Marciuc, a făcut opoziție regimului adresând numeroase discursuri, scrisori și manifeste anticomuniste oamenilor din zona Suceviței. În acele vremuri, un asemnea gest putea atrage chiar condamnarea la moarte (cum a fost cazul grupului "Capotă-Dejeu" ai căror membri nu au tras nici un foc de armă, doar au tipărit manifeste anticomuniste).

Au fost surprinși în trei rânduri de trupele de securitate fiind nevoiți să se apere cu arma. Trei soldați și un câine lup de urmărire au murit în urma acestor ciocniri. A treia oară a fost prins, și condamnat la muncă silnică pe viață după o anchetă extrem de dură.

Iată câteva fotografii de la reconstituirea din timpul anchetei.

Foto 2 - Gavril Vatamaniuc, haiduc (1955)

Foto 3 - Gavril Vatamaniuc, haiduc (1955)

Așa este, în prima fotografie nu are o umbră sub ochiul stâng, ci o vânătaie. Cu toate astea, nu pare terorizat de ce i se întâmplă. Un om din fier.

A supraviețuit închisorii, fiind eliberat în 1964, după 9 ani, pentru a-și continua viața într-o țară care transformase în realitate atmosfera din "1984" a lui George Orwell. TOȚI ceilalți prieteni de pe munte au murit, în luptă (frații Chiraș, Săvuleț), executați (Motrescu), sau în condiții suspecte după eliberare (Cenusă, Marciuc)

Un bucovinean cu un talent imens în a povesti, amintind deseori de Ion Creangă, a acordat numeroase interviuri, a servit drept consultant unor istorici ajutând la scrierea unor studii asupra grupurilor de partizani anticomuniști.

Cartea propusă, "Muntele mărturisitor", răspunde la multe întrebări privind viața în pădure, în condiții cel puțin dramatice. E mai captivantă decât un roman polițist sau de aventuri (atenție, "Robinson Crusoe" sau "Coliba unchiului Tom" sunt niște basme naive pe lângă ce veți găsi în aceste pagini).

Mai am o fotografie, pe care cu siguranță, de-a lungul lecturii veți fi dorit morțiș s-o vedeți, e cea a Nataliței Sireteanu, nu vă spun nimic mai mult. Cartea se găsește aici:( Muntele marturisitor )

Foto 4 - Natalița Sireteanu

Bibliografie:

Cartea "Muntele mărturisitor" a lui Constantin Hrehor în dialog cu Gavril Vatamaniuc, la editura Apologeticum, în 2004 nu se mai găsește în librării demult. Dar o puteți descărca de pe net, din multe locuri, inclusiv de pe acest blog.

Mai există o carte, "Ultimul Haiduc", de Emil Ianuș și Ion Prelipcean, la fel, în dialog cu Gavril, nu știu editura, posibil să fie scoasă cu ajutorul unui ziar (Monitorul de Suceava). N-o găsiți nicăieri, decât dacă îi contactați pe autori. (aveam un număr de mobil al unuia dintre ei, pe undeva)

În zona strict istorică, am dat de o carte care conține dosarul "Bandei Motrescu/Vatamaniuc", se numește "Rezistența armată din Bucovina, vol. III (1952-1958)" de Adrian Brișcă și Gabriel Ciuceanu scoasă la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului. Se mai găsește și volumul II, focusat pe Constantin Cenușă. Volumul I nu se mai găsește nici în formă tipărită și nici electronică. În afară de biblioteci și anticariate aceasta e o carte moartă și îngropată. (de altfel asta e și unul din motivele pentru care există acest blog)