(Îi mulțumesc profesorului Nicu Hodor, președintele Asociației maramureșenilor din Cluj, pentru că mi-a adus aminte de "noaptea neagră" a fraților noștri din Banat, din 18 iunie 1951. Nu fac decît să amintesc acest teribil eveniment. Spre reculegere!)

În noaptea de 18 iunie 1951 a fost pusă în mișcare cea mai amplă acțiune de deportare din istoria contemporană a României, după deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică, întreprinsă în ianuarie 1945. În jur de 45.000 de persoane au fost ridicate din căminele lor și deportate în Bărăgan. Au fost duși români, germani, sârbi, bulgari, refugiați din Basarabia și Nordul Bucovinei, aromâni.

         Conform studiului "Deportații în Bărăgan 1951-1956", au fost vizate un total de 40.320 de persoane, clasificate de regimul comunist astfel:[1]

  • 19.034 chiaburi și cârciumari
  • 8.447 basarabeni
  • 3.557 macedonieni
  • 2.344 persoane care colaboraseră cu armata germană în timpul războiului
  • 1.330 cetățeni străini
  • 1.218 persoane cu rude care fugiseră în străinătate
  • 1.054 titoiști
  • 731 dușmani ai regimului socialist
  • 590 persoane care trăiau în afara zonei de frontieră
  • 367 persoane care ajutaseră rezistența anticomunistă
  • 341 criminali deținuți
  • 257 germani
  • 162 foști moșieri și industriași

    (Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan)

     În 1990, la Timișoara a fost înființată Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan. [2]

     Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan, din Timișoara, împreună cu Asociația Foștilor Detinuți Politici, din Turnu Severin, și-au asumat printre altele și rolul de administrare a memoriei deportării prin editare de cărți, arhivare de documente, instalarea de monumente și organizarea periodică de simpozioane și comemorări.[3]

    În anul 1996, Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan a ridicat Monumentul Deportării, amplasat în parcul Justiției din Timișoara.

    O altă acțiune întreprinsă de Asociația foștilor deportați în Bărăgan a fost să construiască, în incinta Muzeului Satului Bănătean o replică fidelă a unei case de pământ bătut, acoperită cu paie, așa cum au fost obligați deportații să-și construiască în plin câmp. Casa este compusă din 2 încăperi ? cameră de locuit și bucătărie ? mobilate cu puține lucruri, asemeni cu acelea pe care oamenii dislocați peste noapte au reușit să le ia cu ei. [4]

  1. ^ Colectiv condus de Silviu Sarafolean, Deportații în Bărăgan 1951-1956, p. XIII
  2. ^ Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan
  3. ^ Din istoria unei memorii ? Baragan 1951-1956
  4. ^ Casa deportaților în Bărăgan

             (Sursa:http://ro.wikipedia.org/wiki/Deport%C4%83rile_%C3%AEn_B%C4%83r%C4%83gan )

              (În foto sus: familia Sarafolean în Bărăgan. Sursa:http://www.historia.ro/node/3595 )

               (În foto jos: Monumentul Deportării în Bărăgan. Sursa:http://www.google.ro/search?q=parcul+justitiei+timisoara+imagini&hl=ro&biw=1341&bih=604&prmd=ivns&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=io79TeKDGo-N-wbay5njCg&ved=0CBoQsAQ )