Vineri, 31 octombrie, "Scânteia" își informa cititorii în legătură cu un singur eveniment: "Începerea procesului conducătorilor fostului P.N.Ț.". Șase pagini - toate! - a rezervat oficiosul PCR acestui episod, și nici realizările glorioase din producție, nici bravele acțiuni ale tineretului sovietic, nici agricultura înfloritoare n-au mai fost de actualitate. "În aula Școlii Superioare de Război, în fața unui numeros public și în fața corespondenților speciali ai ziarelor și agențiilor de presă din întreaga lume", cum titra "Scânteia", începea să fie jucat cel mai absurd proces-spectacol al Opoziției democrate. Personajul negativ în rol principal: Iuliu Maniu.

Alături de stenogramele unui proces ce nu însemna nimic mai mult decât un preludiu dureros al unei sentințe presabilite, oamenii muncii mai puteau citi zilnic, pe prima pagină din ?Scânteia?, un reportaj aproape jurnalistic, prefabricat și el, menit să dea culoare fițuicii monocrome. "Fără să se audă niciun cuvânt, niciun murmur, se simte totuși cum sala fierbe de indignare. Indicarea sobră și documentară a acuzării [...] stârnește o încordare uriașe în public. Chiar câțiva corespondenți străini sunt stânjeniți. [...] Fiecare cuvânt al actului de acuzare e ascultat cu seriozitate și frământat în mințile celor ce ascultă",era scris, ca după dictare, în articolul din 31 octombrie. Cele 350 de locuri din sala de judecată erau ocupate, de fapt, de muncitori conformiști, educați, ca într-o distopie orwelliană, să fie ostili celor din boxă, să se scandalizeze la auzul "trădării și crimelor" și să ironizeze zgomotos apărarea - în mare, să-și nu înfrâneze instinctul patriotic. Întrerupeau ședințele cu judecățile lor gălăgioase, așa de vehement era provincialismul lor moscovit.

Portretul lui Maniu, marca George Călinescu

Și George Călinescu, criticul literar George Călinescu, publica, în ziarul "Națiunea" din 31 octombrie, sub titlul ?Acuzatul Iuliu Maniu?, un amănunțit portret publicistic al liderului țărănist: "Un bătrân om, aproximativ de Stat, care de decenii face o politică negativistă constituită din întrevederi secrete, intrigi și negocieri, un luptător din imperiul austriac, care nu percepe structura unui Stat liber ca România, cu res­ponsabilități pozitive, un învățător lipsit de inițiativă personală, ezitant, împins de spate de prestigiul celuilalt [...] cu strângere de inimă am privit pe bătrânul neînțelegător al istoriei și datoriilor noastre, ieșind din sală, la suspendarea ședinței, sprijinit de braț".

"Scânteia" era însă cea care monopoliza mediatic asaltul împotriva lui Iuliu Maniu, transformând procesul liderului țărănist într-o adevărată telenovelă moscovită, un serial intrigant, firește, cu final previzibil. Până la 15 noiembrie (deci la patru zile de la data pronunțării sentinței) Iuliu Maniu și Ion Mihalache au apărut negreșit pe prima pagină a pretinsei gazete, care ținea isonul, cu o agresivitate fățișă, acuzațiilor orchestrate de tribunalul de sorginte stalinistă. Fără să țină cont măcar de o logică a bunului simț, condeiul neșovăielnic îi înfiera pe cei doi țărăniști și pe membrii echipei lor, dădea verdicte categorice și, cu fermă convingere, făcea ample demonstrații de forță. ?Revelații de un senzațional care ar face deliciul corespondenților presei americane și engleze, dacă nu ar constitui o demascare necruțătoare a imperialismului lor [...] politica fostului P.N.Ț. și a șefilor lui supremi nu era decât un apendice al activității de trădare și spionaj și o mască a crimei?, dezvăluia, în editorialul de primă pagină al oficiosului de partid din 2 noiembrie, celebrul jurnalist Sorin Toma, fost redactor șef al publicației cu pretenții informative.

"Boxa" pare un catafalc cu 15 scaune...

La 3 noiembrie, Traian Șelmaru, reprezentant de seamă al realismului socialist, descria ? cu note personale și trăiri mărturisite -interogatoriul lui Iuliu Maniu. "Câteva clipe de tăcere. Apoi, ușa se deschide și acuzatul pătrunde în sală, târșind picioarele, cu un mers lătăreș și șovăielnic.Face vizibile eforturi să fie cu ștaif, înaintează încet ca o jucărie automată cu mașinăria pe deșurubate. Urcă în boxă și dă să se așeze. "Rămâneți în picioare". Acuzatul se ridică, se apropie de bară, se sprijină. Privește spre tribunal, spre sală. Vrea să facă impresie. Sala e de ghiață. "De când îl cunoașteți pe Penescu?" Maniu dă să folosească întrebarea pentru a începe o expunere alături de subiect. Se vede că a venit pregătit să ocolească întrebările. Dar președintele îl oprește "Răspundeți scurt, clar, categoric." Acuzatul pare nemulțumit. Orgoliul lui suportă cu greu această primă înfrângere?, relata, implicat, Traian Șelmaru, iar imaginarul său lingvistic, asemenea oricărui prozator priceput, găsea repere subumane oricărei acțiuni a celor din boxa acuzaților. Era prezentată condiția putredă a "dușmanilor poporului" - pentru că, fiind "morți" din punct de vedere moral, pot fi, pe bună dreptate, chiar uciși fizic -, iar aspectul fizic era demolat până la degradare în ipostaza de cadavre vii.

Într-o astfel de atmosferă funestă, memoria a păstrat, totuși, acest episod pitoresc, relatat ulterior chiar de către Iuliu Maniu: "Au vrut să mă aducă și pe mine la proces fără guler și fără cravată. Dar am refuzat. Le-am explicat că în toată viața mea am fost îmbrăcat decent. Am declarat că în asemenea condițiuni refuz să apar în instanță. Pân la urmă, domnii s-au convins și mi-au adus cămășile mele de acasă, gulerele și cravatele cu care eram obișnuit." Violența instrumentată de comuniști prin ziarul "Scânteia", alături de detașamentele urii și agresiunii ideologice din improvizata sală de judecată, creau însă o altă imagine "trădătorilor de neam". "Au trecut numai câteva ceasuri de la confruntarea acuzaților și iată-i din nou împreună, în această dimineață însorită de Noiembrie, în boxa care - scăldată în razele soarelui - pare un catafalc cu 15 scaune pe care se instalează pe rând 15 cadavre. Intră unii după alții, livizi, cu fețele căzute, descompuși, se așează mecanic pe scăunele pe care parcă au stat o viață întreagă. Nu se privesc, nu se salută [...] ca niște câini râioși. Plutește deasupra boxei un aer de descompunere, de baltă stătută. Boxa pute", descrie același Traian Șelmaru atmosfera funestă a ședinței de la 1 noiembrie și, implicit, a audierii lui Maniu. Exista, poate, un sentiment lugubru, dar acesta putea copleși, mai degrabă, pentru că, văzând cu ochii, apărătorul democrației - Sfinxul, fără vreo urmă de ironie ideologizată - se stingea în numele unui alt fel de democrație, una "populară".

Carandino: "îmi dădeam seama... cum Iuliu Maniu își desăvârșea statuia"

La 9 noiembrie, când procurorii făceau rechizitoriul, Oficiosul titra pe prima pagină, cu litere de-o șchioapă, exact aceste cuvinte: ??cea mai aspră condamnare! Această pedeapsă o dorește întregul popor care luptă să-și asigure o viață liberă și fericită?. Cinci pagini (din șase) ocupa transcrierea jurnalistică a rechizitoriului, alături de nelipsitele ?Aspecte și comentarii? și de editorialul dușmănos al lui Traian Șelmanu.

În ziua următoare, Nestor Ignat, fostul student al lui Nae Ionescu, scria înflăcărat, cu urme de naționalism reșapat, editorialul "Fărădelegile lor îi exclud dintre români": "Rechizitoriul susținut de d-nii procurori col. Alexandrescu, col. Stanciu Constantin și col. Al. Georgescu a căzut ca o lespede de granit asupra acuzaților din boxă. Este lespedea propriilor lor fapte criminale". Nu lipsea din paginile ziarului nici vocea conștiinței ?oamenilor muncii?, care trimiteau depeșe pătimașe, înfierând "dușmanii poporului". Pagini întregi de luări de poziții populare erau publicate, ajungându-se chiar la acest absurd anunț: ?Nici măcar nu avem suficient spațiu pentru moțiunile și scrisorile primite. Simpla enumerare a miilor de localități și fabrici în care s-au ținut adunări cerându-se cea mai mare pedeapsă pentru clica de spioni și trădători, a zecilor și zecilor de mii de semnături de pe listele trimise nu ar avea loc în coloanele noastre?.

Joi, 13 noiembrie, supratitlul ?Banda de complotiști trădători de țară și spioni și-a primit pedeapsa meritată!? (chiar deasupra numelui ziarului!) anunța sentința în procesul conducătorilor fostului P.N.Ț.: temniță grea pe viață, degradare civică și confiscarea totală a averii! Tot pe prima pagină era motivat, negru pe alb, că a fost rezolvat ?Nu un proces politic, ci un proces al trădării și al spionajului?. În același număr al ziarului (care trebuia, practic, să-i informeze pe români în legătură cu decizia completului de judecată), redactorii "Scânteii" anunțau cum "În Capitală și în întreaga țară populația salută sentința împotriva conducătorilor fostului P.N.Ț." - încercând o consfințire publică a falimentului politic total. Steagul democrației era doborât definitiv, sub patronajul comunist și al fițuicilor obediente, iar această versiune a fost difuzată oficial până în 1989. A rămas, totuși, această declarație a lui Nicolae Carandino: "îmi dădeam seama, odată cu publicul, cum Iuliu Maniu își desăvârșea statuia".

REACȚII DIN PRESA COMUNISTĂ

"Nicio pedeapsă nu e prea mare pentru acești criminali"

"Sătenii și sătencele din comuna Someșeni, jud. Cluj, adunați la 2 noiembrie 1947, ora 15.00, în sala școlii, am dezbătut actul de acuzare și depozițiile acuzaților și martorilor în procesul conducătorilor fostului Partid Național Țărănesc-Maniu, rămânând uimiți de gravitatea faptelor acestor trădători de țară care s-au pus în sluja ațâțătorilor la un noi războiu.

Considerăm că faptul de a preda actele secrete ale Statului Român serviciilor de spionaj anglo-american, cu scopul de a pregăti o intervenție armată în țara noastră este așa de grav, că nicio pedeapsă nu e prea mare acstor criminali, conspiratori împotriva intereselor poporului. Cerem pedepsirea cea mai aspră a conducătorilor fostului Partid Național Țărănesc-Maniu, Mihalache, Penescu, Niculescu-Buzești și ceilalți".

"Sunt vinovați pentru actele de sabotaj economic și spionaj în favoarea cercurilor imperialiste străine. Să fie aspri condamnați!"

- Scriu muncitorii din Atelierele Principale CFR Cluj Președintelui Tribunalului Militar București, Școala Superioară de Război.

Muncitorii din atelierele Principale CFR Cluj, întruniți la adunare generală în ziua de 4 noiembrie 1947, am primit cu indignare trădările și spionajele conducătorilor fostului P.N.Ț., înfăptuite contra poporului muncitor și regimului democrat. Maniu și banda sa poartă răspunderea instaurării dictaturii fasciste a lui Antonescu și a dezastrului cauzat țării de hitleriști. Sunt vinovați pentru actele de sabotaj economic, spionaj în favoarae cercurilor imperialiste străine, prin trimiterea informațiunilor secrete privitoare la producția de la Reșița și din alte sectoare industriale. Noi, muncitorii C.F.R., cerem aspra condamnare a tuturor trădătorilor, în frunte cu Maniu, salvând astfel interesele țării.

SENTINȚA PROCESULUI

Prin Sentința nr. 1988/11 noiembrie 1947, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară - Secția I -, a condamnat pe:

Iuliu MANIU la 9 pedepse, însumând 104 ani de închisoare, plus de două ori muncă silnică pe viață.

Ion MIHALACHE la 6 pedepse, însumând 67 de ani și o pedeapsă de temniță grea pe viață.

Gr. NICULESCU-BUZEȘTI la 5 pedepse, însumând 69 de ani, și încă una de M.S.V. pe viață, toate în contumancie, fiind în Statele Unite.

Alexandru CRETZEANU la 3 pedepse, însumând 32 de ani, și încă una de M.S.V., toate în lipsă, fiind în statele Unite.

Victor RĂDULESCU-POGONEANU la 2 pedepse de câte 10 ani și una de 25 de ani temniță grea.

Grigore GAFENCU la 3 pedepse, însumând 32 de ani, și una de 20 de ani muncă silnică, în lipsă, fiind în Statele Unite.

Camil DEMETRESCU la o pedeapsă de 10 ani și alta de 15.

Constantin VIȘOIANU la 2 pedepse de câte 10 ani, la două de câte 12 ani și la una de 15 ani M.S., în lipsă, fiind în Statele Unite.

Ilie LAZĂR la 2 pedepse de câte 10 ani și una de 12 ani T.G.

Vasile SERDICI la 2 pedepse a câte 10 ani T.G..

Radu NICULESCU-BUZEȘTI la o pedeapsă de 5 ani și alta de 10 ani.

Ștefan STOICA la o pedeapsă de 5 ani și alta de 8 ani.

Nicolae CARANDINO la 3 pedepse a câte 6 ani, majorată la 8 ani și continuată cu domiciliu obligatoriu pe Bărăgan, până în 1962.

Florin ROIU, la două pedepse a câte 5 ani.

Emil OPRIȘAN la 2 pedepse a câte 3 ani.

Emil LĂZĂRESCU la 2 ani închisoare.

Ion de MOCSONY-STÂRCEA la 2 ani și rejudecat în procesul Pătrășcanu, unde a primit o pedeapsă de 15 ani M.S.

(Un articol de Laurențiu Ungureanu, preluat de pehttp://barlogulpntcd.wordpress.com/2011/10/29/comunistii-au-vrut-sa-l-aduca-la-proces-pe-maniu-fara-guler-si-cravata/  . Tot acolo, vezi și http://barlogulpntcd.wordpress.com/2011/11/04/video-1947-2011-recurs-in-procesul-maniu/.)