- Cum il chema pe bunic?

- Dionisie Ieremiiv, era profesor universitar la sectia de religie, administrata din Cernauti si, totodata, arhiereu sau episcop, cum se spune, pana in 1918. Dupa aceea a ramas numai profesor la facultate. Seara, cand se intorcea de la lectii, ma prelua pe mine, ca sa fac cu el.

- Avea elevi si studenti la scoala si avea si acasa?

- Da. Dar de gradinita. La sase ani m-a dat la gradinita germana, pentru ca era la cinci minute departare de noi si germana o stapaneam deja bine si in scris, si vorbita. Acolo mi-am completat cunostintele. Toate colegele mele au plecat tocmai la maicile polone, deci toate nemtoaicele invatau la maicile polone, pentru ca acolo se invata o germana perfecta si toti crestinii, indiferent ca erau ortodocsi sau catolici, aveau dreptul sa invete acolo. Sigur, era scoala particulara, afiliata, insa, la programul admis de minister, identic, numai ca era predat in polona, pentru polonezi si germana pentru ceilalti.

- Dar, la gradinita, colegele erau numai nemtoaice?

- Da.

- Erati singura ucraineanca?

- Da.

- Si v-au acceptat?

- Da. Ma strigau Slavca. Le placea grozav numele. Eu eram blonda si cu ochii albastri si ma considerau de-a lor.

- Dumneavoastra cum v-ati simtit cand vi s-a spus ca va duceti la gradinita germana?

- Foarte bine. Noi, locuind intr-un oras cosmopolit, se vorbeau curent cinci limbi si se auzeau pe strada. Urechea era obisnuita, nu era anormal. Toti stiau, fie ca erai roman, stiai germana, ucraineana sau polona. In functie de vecinii mai apropiati, copiii invatau de mici. Sau un ucrainean stia romana si germana si asa mai departe... Pe parcurs, germana a mai cazut, numai intelectualitatea mai vorbea si s-a trecut, mai mult, spre limba romana. Facandu-se armata, veneai cu un vocabular deja... Dar, in societate, fiecare nationalitate isi avea caminul sau cultural. Acolo se intalneau, se dadeau concursuri, de exemplu, se invitau reciproc fiecare pe nationalitatea lui, respectandu-se religia, obiceiurile lor. Nu exista sa se insulte sau sa existe batai intre ei. Cand erau sarbatori mari de tot, se purta dupa sistemul ?Haisbergului", cu tinuta, uniforma de student, cu cascheta si, daca erau anumite sarbatori, si fiecare facand parte dintr-o anumita etnie, isi punea un ecuson din steagul care-l reprezenta, intr-un colt. Si atunci stiai ca ala e evreu sau roman (cu tricolorul), ucrainenii cu albastru-galben, polonezii cu alb-rosu si asa mai departe. Deci, am invatat germana, o vorbeam de mica si am terminat clasa intai.

Dupa aceea a venit ocupatia, am ramas in Cernauti, dupa care am fost nevoiti sa plecam in Germania, ca sa ajungem la familii, pentru ca bunicul si tata se aflau in momentul respectiv in Regat, cum se spunea. Ca sa reintregim familia, singura posibilitate era sa intri in Germania, pentru ca, si asa, ne asteptau listele cu plecarea in ?excursie", in Siberia, fiind intelectuali.

Bunicul, cand a ajuns in Baile Herculane, cu cateva zile inainte de ocupatie, nestiind ca se va ocupa, a aflat ca trebuie sa se intoarca, pentru ca o avea pe mama cu patru copii mici. La granita nu i se dadea voie, pentru ca stia ca functia pe care o are este buna ca sa fie impuscat. Si, de la granita, vamesii spuneau si granicerii: ?Nu mergeti, ca la primul pas va trage un glonte in cap. Lasati, ca fiica dumneavoastra o sa se descurce cu cei patru copii." Si asa a si fost. El a fost oprit. Intamplarea a facut ca tata, venind cu regimentul, a venit la granita exact in punctul unde era si bunicul si, intreband cam care era situatia, ofiterul de servici a spus: ?Au venit toate regimentele retrase, n-au patit nimic, dar avem un domn in varsta, care s-a incapatanat sa treaca granita. Vrea neaparat sa se duca la fiica lui, cu cei patru copii mici." Si tata si-a dat seama ca se poate sa fie bunicul si zice: ?Pot sa vad pe domnul acela?" ?Chiar mi-ati face placere. Daca e cumva socrul, lamuriti-l sa nu insiste, ca noi l-am pus sa faca o cerere la Ministerul de Externe si ca o sa-i vina aprobarea, cand vine. Dar n-am dori..., ca e pacat de dansul." Si atunci tata l-a lamurit sa vina in Regat.