- E adevarat ca in fiecare casa de ucrainean exista un tablou al lui Sevcenko?

- Da, e adevarat. Ucrainenii aveau un cult deosebit pentru Taras Sevcenko si, intotdeauna, fiecare casa avea un tablou si deasupra un servet ?rusnecioc" si dupa asta recunosteai, imediat, ca e o casa de ucrainean...

- Legat de religie, cum a fost cultivata, de cand erati mica, in familia dumneavoastra? Cum a fost privita?

- Bunicul, fiind profesor universitar, la Facultatea de Teologie si, totodata, episcop al Bucovinei in 1918, sigur ca, de mica, s-a ocupat de mine, si cu religia, explicandu-mi diverse aspecte din Biblie, pe care eu atunci le luam drept povesti. Abia la scoala am descoperit ca eu le stiu si ca ele faceau parte din religie. El le-a introdus, asa usor, ca un fel de basme, ca sa le insusesc mai usor. Dar la noi, in familie, a fost mai deosebita in ceea ce priveste religia, pentru ca tata, pana in 1921, cand a venit de pe front, la terminarea razboiului, vazand toata groaza razboiului, nu a vrut sa ne boteze. El a spus ca e ateu, nu mai crede in religie, atat doar sarbatorile, Pastele si Craciunul, astea erau pentru ele sfinte, ca datini mostenite de la parinti, unde se tineau cu strictete datinile ucrainene. In rest, biserica nu-l interesa. A venit, insa, momentul intrarii la scoala si, pe atunci, se cereau certificatele de botez. Daca as fi fost primita la scoala primara obisnuita, probabil ca nu era o problema ca nu aveam certificat. Dar eu stiam sa scriu si sa citesc in alfabetul chirilic, gotic si latin. Cand trebuia sa intru, in `57, la scoala, nefiind cu varsta implinita, nu m-au primit. Si mamei i s-a parut bizara situatia si m-a dat la maicile polone. Venise momentul inscrierii si s-a cerut certificatul de botez. Pe acesta nu-l aveam si a trebuit sa ne boteze pe toti patru. Un botez cu mare tam-tam si imediat dupa Boboteaza, cand incepea trimestrul al doilea, am intrat la maici. Botezul a fost pentru toti patru si bunicul era impacat sufleteste, va dati seama, fiind bunic cu cinuri bisericesti mari si avea nepoti nebotezati...

- Botezul cum s-a desfasurat?

- Bineinteles, fiind mai marisori, fratele cel mai mic avea un an si eu eram de sapte ani impliniti, s-a hotarat sa se cumpere un lighean mare, alb, in care veneam pe rand, fiecare si ni se turna apa sfintita in cap. Exact ca la Isus Hristos, de Boboteaza, in picioare. Apoi a urmat petrecerea la care noi, copiii, am stat foarte putin, fiecare la nasul sau... Noi aveam mai multi nasi. Toti au fost juristi. Toti aveam cate doi, trei nasi...

- Am inteles ca nasul dumneavoastra de botez a fost si nasul de cununie?

- Da, a fost si nasul de cununie, domnul Iacubovici.