Baba cenzura

Vitrinele, reparate, vopsite, luminate erau puse la punct mai putin pentru a-si atrage cumparatori (marfurile fiind înca putine, modeste, surogate, rationalizate), cât pentru ridicarea moralului. Arborarea în mii de feluri a trandafirului (natural, din pânza, hârtie, plastic, fibre s.a.) voia sa dovedeasca lasarea în urma a ororilor razboiului: parizienii priveau acum "la vie en rose". Aceasta vointa de a nu se descuraja a aparut si în moda. Saracia, putinatatea materialelor, raritatea nasturilor, a capselor, a cataramelor - toate rationalizate ori îndreptate spre export - n-au împiedicat-o pe parizianca, în încercarea patetica de a fi cocheta, sa-si întretina în acest fel voia buna, nadejdea, moralul. S-au lansat gentile cu curea pe umar pentru a lasa mâinile libere la carat sacose. Acasa se inventeaza, se copiaza modele, se prefac rochii vechi, se retuseaza. Un volan, un cordon, o garnitura de dantela fac sicul pariziencelor. Sa mai amintim ca spalatoriile chimice, din cauza absentei detergentilor, livrau marfa în doua luni!

Autoritatile sprijineau marile case de moda cu comertul lor adiacent, în care au vazut mereu o carte de vizita indestructibila.

Aceasta configuratie a strazii e data, desigur, de Franta majoritara, de acea fire mândra, ironica, creatoare, de mare mobilitate, proprie temperamentului galic. Dar ocupatia germana, cu mizeriile ei, a scos la suprafata si reziduuri morale. Ele generau specula, piata neagra, comertul ilicit, dosirea produselor, intermedierea oneroasa. Exasperarea era atât de mare încât, la un moment dat, ministrul Aprovizionarii, Yves Farge, a propus "spânzuratoarea pentru contravenienti". Doar redresarea economica, echilibrul între cerere si oferta, atenuarea disparitatilor sociale aveau sa diminueze, pâna la disparitie, piata neagra.

Intre timp însa, apar tot mai multe institutii, altele se perfectioneaza, înlesnind viata cotidiana. In rastimpul celor sapte luni petrecute la Paris, Micaela Catargi are prilejul sa constate sincronizarea circulatiei cu trenul, autobuzul, avionul, modernizarea aeroporturilor, utilizarea serviciului S.V.P. (Sâil vous plaît). Acesta oferea informatii privind adrese, internari în spitale, retineri de locuri la spectacole, materiale documentare pentru lucrari în orice domeniu, sfaturi pentru înscrieri la scoala, gasirea unui partener de bridge ori a unei baby sitter.

Nevoile spirituale sunt împlinite într-un fel ce da de gândit ziaristei românce. Printr-o ciudatenie, filmul e marea distractie a francezului de rând, dar el e putin pretentios. Ceea ce la Bucuresti se vazuse de mult si fara prea mare entuziasm, la Paris era foarte gustat! Teatrul pastreaza în mare masura repertoriul traditional, unde stralucesc Jean Marais, Edwige Feuillere, Michel Simon sau Jean Louis Barrault. Si aici observatoarei noastre i se pare ca Bucurestiul e în avangarda, jucând deja piesele americanului OâNeill. Un fenomen interesant e cel al teatrului antic de la Sorbona, ori teofilenii ce transpuneau texte medievale. Se adauga spectacolele în strada, ca farsa Balul spalatoreselor, o receptie la Versailles, la curtea Regelui Soare, organizata de Expansiunea artistica franceza, Noptile de gala consacrate dragostei (uriasa manifestare în aer liber reconstituind atmosfera pariziana din anii 1900-1912, cu apasi, muzica argentiniana, tiganeasca si jazz Barrelli, bâlci, circ, parada modei 1900, balul Tabanin etc.).

Productia de carte, în ciuda restrictiilor la hârtie si a obsesiei librarilor de a avea pe tarabe doar "ce se vinde", e abundenta si expresiva, dar scumpa. Tema predilecta e Rezistenta. Apoi romanele fluviu, calatoriile, jurnalele (între care cele 10 000 de pagini ale jurnalului fratilor Goncourt, fresca unica a vietii franceze din a doua jumatate a secolului al XIX-lea). Foarte cautate sunt traducerile. Henry Miller, interzis în Statele Unite cu trilogia Tropicul Cancerului, Tropicul Capricornului, Primavara neagra, e publicat la Paris, caci francezii nu suporta "îndaratnica baba" care e cenzura.