S-a constatat că după fiecare bombardament, numărul victimelor a fost în scădere deoarece alarmele erau date cu cca. 40 de minute înainte de apariția avioanelor inamice, timp în care populația avea timp să se disperseze în afară de oraș. Dispersarea era necesară datorită faptului că orașul Pitești  nu dispunea încă de nici un fel de adăpost care să prezinte siguranță contra bombardamentelor aeriene. Respectarea normelor de apărare pasivă arau acum respectate cu strictețe de populație nu atât din cauza amenințării cu diverse amenzi sau internări de către autorități, ci mai cu seamă datorită instinctului de autoconservare al fiecăruia.

A doua zi după atac, miercuri 5 iulie, profesorul Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de Miniștrii, însoțit de mai multe personalități din conducerea statului a inspectat județele Dâmbovița, Muscel și Argeș. La Pitești acesta a cercetat cartierele sinistrate și satul Bănănăi. Vizita acestuia s-a încheiat la Corbeni, unde de trei ani se construia un sat model Antonești.

În urma unui Ordin al Corpului I Teritorial din 14 iulie, curentul electric nu mai era oprit în orașe pe timpul alarmelor aeriene, însă camuflajul trebuia respectat cu strictețe.

La începutul lunii, în 2 august, pentru a face și mai bine auzit sunetul lugubru al alarmelor aeriene, Comandamentul A.P. Pitești a mai primit alte două sirene electrice de 4,7 Kw. de la firma Britania din Timișoara, care au fost montate pe clădirea Penitenciarului Pitești și pe Uzina Electrică.

În 11 august a fost luată decizia ca întreaga cantitate de fier beton  ce era destinată construcției Grupului Industrial Pitești (Colibași) să fie dată autorităților și întreprinderilor  dispersate sau evacuate în urma bombardamentelor pentru construirea de adăposturi antiaeriene. Această măsură a fost luată deoarece s-a considerat că nu este neapărată nevoie la momentul respectiv de tot acest material. Privind retrospectiv evenimentele din vara anului 1944, considerăm că măsura era luată tardiv, lucru pe care cei de atunci nu aveau să-l știe. Toate aceste măsuri vor fi inutile de acum înainte, căci până la 23 august asupra orașului Pitești nu va mai fi dat nici un atac aerian. De altfel nici nu mai aveau ce să bombardeze?

La sfârșitul raidurilor aeriene anglo - americane, orașele Câmpina și Ploiești erau prefăcute în ruine. Nici Piteștiul nu stătea mai bine. Cu numeroase locuințe distruse, cu populația refugiată în comunele învecinate, cu puțini funcționari la posturi, orașul nu avea să-și reintre în ritmul său obișnuit prea curând. Traumele fizice cauzate de bombele lansate, cât și cele psihice provocate de repetatele alarme aeriene aveau să se vindece greu.