În plus, concentrările masive din cursul lunii septembrie erau văzute de către populație cu pesimism, întrucât se credea că trimiterea trupelor în Transilvania nu este decât o manevră din partea germanilor, care intenționau trimiterea lor imediată dincolo de Nistru pentru a lupta contra armatelor rusești.

Deși cu teamă, populația își va relua treptat activitatea cotidiană. În scopul de a determina o scădere a producției în uzine sau întreprinderi industriale, și pentru a influența moralul populației, Aliații au recurs la zboruri cu 1-3 avioane la mare altitudine, făcând ca să se producă alarme false. Teama era mare, mai ales că acțiunea americanilor din 1 august persista în memoria multor locuitori ai țării.

Tot datorită ?Valului Nimicitor? și mai cu seamă apropierii bazelor aeriene, autoritățile statale române luând din ce în ce mai mult în calcul eventualitatea unor atacuri asupra României, au trebuit să perfecționeze și să aplice conceptul protecției populației civile și bunurilor materiale de valoare prin camuflarea, stingerea luminilor și masarea lor construcții și amenajări speciale.

Problema devenise o preocupare a autorităților de stat, odată cu înființarea Protecției populației civile în 1929, însă o reglementare juridică, fundamentată teoretic și cu trimiteri la rezolvări practice, va fi asigurată prin Regulamentul apărării pasive contra atacurilor aeriene, aprobat prin I.D.R. nr. 468/21.02.1930. Preluând aceste prevederi după șase ani, Legea pentru apărarea aeriană activă și pasivă a teritoriului, prevedea între atribuțiile organelor de apărare pasivă și ?camuflarea cât mai bine posibil a obiectivelor terestre de vederea aeronavelor, prin stingerea luminilor, camuflajul luminilor și diferitelor obiective sensibile?.

În pliantul de buzunar editat în tiraj de masă intitulat ?Măsuri de apărare pasivă obligatorii pentru populație? și difuzat în a doua jumătate a anului 1942, la capitolul ?Stingerea și ascunderea luminilor? se arăta: ?Toți locatarii imobilelor de orice fel (publice sau particulare) care nu au ferestrele prevăzute cu jaluzele sau obloane, sunt obligați să-și procure și să aplice deasupra geamurilor interioare hârtie neagră, cartoane, perdele negre groase, pături, etc. și să se asigure totodată că mijlocul întrebuințat pentru ascunderea luminilor nu permite să răzbată în afară nici o rază de lumină?.

Atât cât se poate în timpul unui război, viața cotidiană își relua cursul obișnuit. Astfel, ca urmare a cererii formulate de Centrala Evreilor din România (înființată prin D.L. nr. 3415/1941 și 319/1942),  în 20 septembrie Marele Stat Major emite un ordin prin care se făcea cunoscut că activitatea detașamentelor evreiești locale și exterioare era suspendată în zilele de 30 septembrie, 1, 8 și 9 octombrie 1943 cu ocazia sărbătorilor evreiești. Totodată, pentru a nu reduce randamentul de lucru și pentru a se putea recupera ceea ce se pierduse în timpul acestor zile de pauză (în total 28 ore), evreii trebuiau să presteze ore suplimentare de două ore pe zi timp de două săptămâni. Interesant este faptul se că  interzicea cu desăvârșire folosirea evreilor în funcția de curieri și aceasta din două motive: funcția aceasta nu se încadra în normele de muncă obligatorie, iar apoi exista teama de a fi sabotați.