În spate, au rămas casele părăsite și alte zeci de mii de destine suspendate. Apoi, au venit nopțile reci de toamnă ale Bucovinei, cu pâcla stând ca o vestă antiglonț între viețile fugarilor, granițele udate de sânge și gurile de foc ale grănicerilor sovietici, așteptând să scuipe, în ritm sacadat, moartea. Unii au reușit să scape. Alții s-au prăbușit pentru totdeauna la câțiva metri distanță de țara pe care o voiau înapoi.

Un deceniu de suferință

Cum poți decupa, în aproape 400 de pagini, memoria amputată a exilului forțat, a stigmatelor, a nostalgiilor și rănilor niciodată închise? Cum poți să fii un "dușman de clasă", să supraviețuiești abatorului uman care a urmat perioadei interbelice și totuși să-ți păstrezi normalitatea și puterea de a înțelege și de a ierta? După șapte decenii de la momentul separării celor două provincii de România, câțiva supraviețuitori încearcă să redeseneze, peste timp, granițele care i-au despărțit de ei înșiși. 

Volumul care cu prinde mărturiile lor recompune, din perspectiva refugiaților basarabeni și bucovineni în Banat, anii ocupației sovietice și ai terorii comuniste, detaliile masacrului de la Fântâna Albă din 1941 sau pe cele ale deportărilor din Bărăgan în 1951. Un deceniu de suferință - "Cum mergi cu tăvălugul peste o arătură ca s-o nivelezi, așa a trecut războiul peste noi", spune unul dintre martori -, urmat de ani întregi în care doar trecerea timpului a mai pansat rănile.

Totul a început în vara lui 1940, când un ultimatum sovietic adresat României solicita cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Bucureștiul s-a conformat. Iar libertatea a început cu represalii masive împotriva foștilor exploatatori. Funcționari ai administrației românești, membri sau simpatizanți ai partidelor politice democratice, țărani sau lucrători ai căilor ferate (considerate obiective strategice de Moscova), preoți sau învățători au fost a res tați, deportați, executați. Pentru cei mai norocoși, izbăvirea a venit sub forma repatrierii în România, peste 20.000 de persoane reușind să se retragă din raiul URSS până în octombrie 1940. 

Destinație finală: Siberia 

Alți 124.000 de basarabeni etnici germani au fost salvați de acorduri bilaterale so vietogermane. Zeci de mii de destine au rămas însă la voia stalinismului. Peste 30.000 dintre ele au sfârșit prin a fi deportate cu doar o lună înainte de contraatacul asupra Uniunii Sovietice din iunie 1941. 

"În total, în primul an de ocupație sovietică au avut de suferit (...) nu mai puțin de 86.604 persoane din Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herței", arată istoricul basarabean Igor Cașu în studiul introductiv al volumului. 

Răzbunarea avea să vină fulgerător în vara lui 1941, odată cu deportarea a aproape 150.000 de evrei din teritoriile recucerite. Istoria nu s-a oprit însă aici. Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial avea să aducă o nouă dramă pentru românii basarabeni și bucovineni care reușiseră să fugă în România între 1940-1941 și în 1944. 

Declarați "cetățeni sovietici" în anul de ocupație, împotriva acestora a început o adevărată vânătoare după 23 august 1944. Acuzația avea forța lamei de ghilotină: trădaseră patria sovietică. Cu largul concurs al autorităților instaurate la București în 1945, fluviul uman a început să curgă invers, zeci de mii de basarabeni sau bucovineni fiind forțați să se întoarcă de unde fugiseră. Pentru ei, scenariul nu mai putea continua decât în mijlocul întinderilor nesfârșite ale Siberiei. 

LANSARE 

Un antidot pentru extremismele de orice fel 

Două cărți lansate ieri la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc aduc laolaltă zeci de interviuri de istorie orală și încearcă să recupereze suferința românilor basarabeni, bucovineni sau evrei în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

Coordonate de Smaranda Vultur și Adrian Onică, cele două volume cuprind mărturiile cutremurătoare ale celor care s-au trezit prinși, în urmă cu șapte decenii, în malaxoarele necruțătoare ale comunismului și fascismului. 

Prima carte are ca temă Holocaustul, dar și povestea sacrificiului unor "drepți între popoare", care au ales să refuze propaganda antisemită a dictaturii lui Ion Antonescu.

Cel de-al doilea volum conține mărturii ale refugiaților basarabeni și bucovineni din 1940 și 1944. Cele două a pariții editoriale s-au conturat "în ideea de a respinge uitările legate de Holocaust și de comunism, uitări care periclitează viața celor tineri, riscând să-i împingă în brațele extremismelor de dreapta sau stânga", scrie Smaranda Vultur în prefața primului volum.