In 1991, aflandu-se la Praga, oraș intrat  rapid și cu succes în circuitul turistic, autoarea observa că, pe splendidul și aglomeratul pod Carol, vizitatorii vestici cumpărau de la negustori ambulanți tot felul de insigne sovietice: secera și ciocanul, chipiuri de ofițeri, cravate de pionieri ? și, chiar dacă nu se împodobeau cu ele, le transformau cel puțin în obiect de colecție. S-a întrebat, surprinsă, cum se explică faptul că acești turiști, care s-ar fi revoltat la ideea de a le fi fost oferite spre cumpărare simboluri naziste, nu erau deranjați de oferta însemnelor sistemului dictatorial sovietic. De ce, se mira autoarea, ororile acestui sistem nu au pătruns în conștiința vestică în aceeași măsură cum au pătruns ororile nazismului? Un răspuns simplu, șocant și greu de crezut pentru cititorii din Europa de Est, dar al cărui veridicitate nu poate fi pusă la îndoială, îl dă profesorul Michael McFaul, cercetător la Institutul Hoover și profesor de științe politice la Universitatea  Stanford din California, într-o altă recenzie la cartea lui Anne Applebaum publicată în New York Times din 19 iunie 2003: ?Many of my students at Stanford have never even heard of the gulag. (Aleksandr Solzhenitsyn's account was published long ago.)?, în traducere: ?Mulți dintre studenții mei de la Stanford nici nu au auzit vreodată despre gulag. (Cărțile lui Aleksandr Solzhenitsyn au fost publicate cu mult timp înainte.?) [Nota recenzentei: în SUA, volumele din "Arhipelagul Gulag" de A.  Solzhenitsyn au văzut lumina tiparului în 1973, deci cu o generație în urmă].

Într-o carte de proporții impunătoare (677 pagini), care se citește cu creionul în mână ? singurul mod în care cititorul poate urmări și recepta corect densitatea enormă a informației, a întrebărilor și a răspunsurilor, Anne Applebaum și-a propus - și a reușit, cel puțin prin producerea unui document serios și stabil - să rectifice aceste lipsuri.

Publicată în aprilie 2003 la editura nord-americană Doubleday, ?O Istorie a Gulagului? s-a impus rapid în Statele Unite și în Anglia ca o lucrare de referință. Trebuie spus din pornire că volumul se adresează publicului larg, nu neapărat istoricilor. Cu atât mai îmbucurător este faptul că istoricii au primit cartea cu critici entuziaste, recomandând-o ca lectură de bază în universități. În mod surprinzător poate pentru cititorul român (și prin extensie est-european), care putea crede că Vestul, tărâmul liberei informații, ar fi sintetizat deja istoria terorii comuniste, cartea scrisă de Anne Applebaum este prima istorie sistematică și documentată a sistemului sovietic de lagăre de muncă de la începuturile sale în timpul Revoluției sovietice (1917-1918) până la destramărea sa în epoca glasnost-ului (1989) publicată în Statele Unite.

Este istoria detaliată, privită din  unghiuri de vedere diferite, a unui sistem represiv cu o durată de peste 70 de ani care a stat nu numai temporal în centrul secolului abia sfârșit, ci, pentru câteva generații din Est a fost spectrul sumbru sub care acestea au trăit;  care a dus la moartea ? și a marcat indelibil viața - a milioane de oameni în Uniunea Sovietică, a servit ca model sistemelor represive din toate statele comuniste, are sechele dureroase la nivel social și inspiră încă modalitățile de represiune în  statele totalitare.