Gulagul sovietic a luat ființă în 1918, imediat dupa Marea Revoluție Socialistă. Termenul este un acronim al cuvintelor rusești pentru ?Administrația Principală a Lagărelor?, și anume ?Glavnoe Upravlenie Lagerei?.  În 1929, Stalin a decis să extindă sistemul de lagăre și  munca silnică  a fost folosită pentru accelerarea procesului de industrializare și pentru exploatarea resurselor naturale din regiunile nordice ale Uniunii Sovietice, până atunci insuficient populate. Pe parcursul deceniului următor, înaintea celui de-al doilea război mondial, lagăre de muncă forțată au apărut în toate regiunile imensei țări, pe toată extensia geografică a celor douăsprezece fusuri orare pe care se întindea Uniunea Sovietică. Fiind dezvoltat în timpul războiului și după sfârșitul acestuia, când prizonierilor politici sovietici le-au fost alăturați sute de mii de locuitori ai teritoriilor și țărilor anexate ca urmare a pactului Ribbentrop-Molotov și apoi a victoriei aliaților, gulagul și-a atins apogeul în anii 50. Din 1929 și până la moartea lui Stalin în 1953, în jur de 18 milioane de oameni au căzut victimă acestui sistem. Se estimează că din aceste 18 milioane, patru milioane și jumătate au pierit.  Comparând cifre din arhivele NKVD și din arhivele organizațiilor societății civile care au luat ființă în Rusia după 1989, și selectând estimările minimale din lucrările cercetătorilor ruși ai gulagului, autoarea ajunge la urmatoarele concluzii: în cei 70 de ani de existență a gulagului sovietic, numărul total de condamnați la muncă silnică a fost de 28.7 milioane (p.581), între care se aflau, după al doilea război mondial, peste 4 miloane de prizonieri de război și peste 6 milioane de deportați. Repetăm, autoarea subliniază că a compilat cele mai mici cifre pentru a ajunge la acest total.

Anne Applebaum examinează Gulagul sub toate fațetele. Cititorul avizat din Est va fi la curent cu unele din datele lucrării; nu putem totuși fi siguri că și tinerele generații cunosc toate aspectele pe care autoarea le parcurge și le prezintă cu lux de amănunte. Pe de altă parte, având în vedere că lucrarea se adresează  cititorului american (sau vestic), nu este lipsit de interes pentru cercetătorii din Est să vadă cum abordează autoarea subiectul și îl prezintă publicului cu puțina experiență directă în sistemul represiv comunist. De aceea vom încerca să trecem în revistă, oricât de sumar, toate temele tratate în volum.

Partea întâi a cărții, ?Originile Gulagului, 1917-1939? descrie concis începuturile mișcării bolșevice, cadrul istoric în care ea s-a afirmat,  preluarea puterii de către comuniști și evoluția serviciilor de securitate sovietice de la forma de început, Cheka, numită apoi succesiv GPU, OGPU, NKVD, și, în final, KGB. Se descrie sistemul de închisori politice țarist, în care au fost internați unii  conducători bolșevici la începutul secolului XX ? iar comparația între regimul la care au fost supuși prizonierii bolșevici și regimul la care bolșevicii și-au supus apoi victimele nu e lipsită de loc de interes. Balanța răului se înclină, fără îndoială, spre regimul represiv și de exterminare promovat de bolșevism.