Pentru prima oară în secolul XX, puterea sovietică a fost aceea care a condamnat categorii întregi de oameni nu pentru ceea ce făcuseră, ci pentru ceea ce erau (p.6). Categoriile ?dușmani de clasă? și ?dușmani ai poporului? au fost definite cu larghețe: nu numai proprietarii de moșii și marea burghezie, dar și mica burghezie, țărănimea avută, oricine avea legături oricât de sumare cu străinătatea (era suficient a fi colecționar de timbre străine sau să fii interesat de esperanto), inginerii și specialiștii tehnici, intelectualitatea de vârf în general, (Tupolev, constructorul de avioane, Valentin Glushko, cel mai cunoscut proiectant sovietic de motoare cu reacție și Serghei Korolev, viitorul părinte al ?Sputnik?-ului, primul satelit al Uniunii Sovietice, au fost unii din oamenii de știință care și-au desfășurat cercetarea pentru progresul tehnic al Uniunii Sovietice în detenție, în așa numite ?birouri de proiectare speciale?); etnii diverse din țări învecinate, victime ale denunțurilor arbitrare de orice fel. Ca exemplu al ritmului în care au fost închiși ?dușmanii poporului? în primii ani ai represiunii, este de notat că, dacă la sfârșitul anului 1919 se aflau deja 29 de lagăre de muncă silnică în Rusia, la sfârșitul lui 1920 numărul acestora a ajuns la 107 - și acesta a fost doar începutul.

Un capitol special este dedicat străinilor ca victime ale gulagului. La început aceștia au fost străini stabiliți în Rusia, apoi simpatizanți socialiști din țările vestice, veniți în Rusia să construiască socialismul ? din Franța, Germania, Statele Unite ?, apoi, după 1940, deportați din teritoriile ocupate de sovietici: polonezi, baltici, ucrainieni, bieloruși, basarabeni și bucovineni. Applebaum îi menționează pe cei din urmă printr-un citat din memoriile lui Lev Razgon:

"Fiind luați peste noapte din țările lor și duși în nordul îndepărtat al Rusiei de o forță străină și ostilă pe care nu o puteau înțelege', străinii puteau fi recunoscuți de ceilalți prizonieri imediat, datorită calitații bunurilor de care dispuneau: "Aflam totdeauna de venirea lor în Ustvymlag văzând noi haine exotice la criminalii din lagăr [care le confiscau de la deportați, n.a.], pălării înalte și șaluri viu colorate din Moldova, cojoace brodate și jachete moderne, tăiate pe corp, cu umeri întăriți, din Bucovina" (p. 423).

Istoricul Aleksandr Gurjanov estimează că 36.000 de basarabeni au fost deportați în Siberia și Kazakhstan în anul 1940, anul de ocupație samavolnică a Basarabiei, dinaintea agresiunii germane.