Pe parcursul cărții, autoarea se oprește adesea asupra terminologiei folosite de autorități în a descrie sistemul represiv. Este de remarcat, în contextul comparației pe care Applebaum o face în anumite cazuri între nazism și comunism, că termenul de ?kontslager? (lagăr de concentrare) pare a fi fost introdus în gulagul sovietic de către Trotzky în iunie 1918, când acesta a ordonat ca un grup de prizonieri de război cehi să fie dezarmați și puși la muncă silnică. Câteva zile mai târziu, Troztky a folosit din nou termenul referindu-se de data aceasta la ?burghezia orășenească și sătească ? care trebuie să fie mobilizată și organizată în batalioane de muncă?? (p. 8, p. 9, p. 10, p.12).  Preluat de Lenin, termenul a fost aplicat și locurilor în care au fost condamnați la muncă silnică țăranii chiaburi [?kulaki?]. Cum vom vedea în continuare, protestatari din vest au încercat în deceniile doi și trei să facă cunoscută prigoana sovietică și chiar să boicoteze produsele fabricate în lagăr. Speriați de acest boicot, sovieticii au procedat la schimbări de limbaj: denumirea ?kontslager? a fost scoasă din toate comunicările oficiale, care, începând din 7 aprilie 1930, au folosit termenul "ispravitelno-trudovye lagerya" (ITL), și anume "lagăre de muncă corecțională" - termen folosit până la sfârșitul gulagului (p. 60). Munca corecțională, mai degrabă decât "lagărul de concentrare", devenea astfel forma acceptabilă de a "crea omul nou".

Capitolul "Primul lagar din Gulag" descrie închisorile din arhipelagul Solovetsky din Marea Albă, în nord-estul Uniunii Sovietice. Deși existau deja alte lagăre, în memoria puținilor supraviețuitori, ca și în memoria poliției secrete, Solovetzky a jucat un rol special (p. 20). A fost închisoarea în care OGPU, precursorul NKVD-ului, a experimentat metode de folosire a muncii silnice pentru a realiza profit. Tot acolo s-au practicat execuții în masă la întâmplare, condamnări arbitrare la moarte (p. 24), tortura și un sadism mai rar întâlnit în anii următori, când, cum spunea Solzhenitsyn, "exploatarea sclavilor fusese perfecționată" (p. 24). Nu întâmplător Solzhenitsyn a ales metafora de ?arhipelag? pentru a descrie gulagul sovietic. 

Într-o conferință despre istoria sistemului de lagăre ținută în 1945, tovarășul Nasedkin, pe vremea aceea administrator-șef al gulagului, confirma nu numai că întregul sistem avea ca punct de plecare Solovetzky (1920), ci și că acest lagăr a devenit unul de ?muncă silnică ca metodă de re-educare? din 1926. Deși colonia nu s-a putut niciodată susține economic,   experiența din Solovetsky a fost aceea care a convins partidul că sistemul de închisori trebuie să devină un sistem corecțional de muncă. Naftaly Aronovich Frenkel, fost prizonier, devenit ulterior unul dintre cei mai influenți comandanți din Solovetzky, a inventat, spune Solzhenitsyn, sistemul de a hrăni prizonierii pe măsura rezultatelor la muncă ? acest sistem a devenit pârghia de presiune asupra prizonierilor în cazul ineficienței altor metode coercitive.