Stergare

In Plimbare de iarna (1974) un stergar flutura larg deasupra mantiei rosii a personajului acefal care plimba un caine radiografiat (patruns pana la oase de frig?). Din caine au ramas sa fie pictate doar increngaturile albe ale scheletului, care raspund increngaturilor brune ale copacului. Ranjetul unei jivine pe care e greu sa pui nume, pasari si ierburi inalte intregesc Dali-an tabloul inghetat cu fundal galben.

In Amintire norvegiana (1978), patru stergare infipte savant in ace lungi de palarie cu, in varf, cate o perla, strajuiesc bogat la stanga si la dreapta unui cap masca ai carui ochi te atintesc cu seninatate austera. Rochia rosie cu maneci largi si guler de dantela pune teatral in valoare privirea scrutatoare a fetei ovale, neincadrate de par.

In Cuibul perlei rosii (1982), un stergar rasucit in turban poarta in varf margeaua care recapituleaza rosul fastuos al rochiei de catifea si rimeaza cu un fluture visiniu-brun-negru poposit pe mana stanga a personajului. In loc de fata, deasupra horbotei dantelate ca la Hals, pluteste o masca cu trasaturi delicate, ale carei deschizaturi pentru ochi imprumuta culoarea brun aramie a fundalului. sarbatoarea perlelor albe, care se rotesc asemenea unor planete pe fondul rosu al hainei, intalneste expresia fin meditativa a mastii. Iar turbanul cuib, care nu ar putea fi nicicand prelungirea fireasca a rochiei in viata reala, accentueaza, la fel cu stolurile de margele albe plutind in dreptul mainilor ridicate spr el, caracterul ireal al imaginii.

Melci, parul din flori, haina de flori si fluturi

Hieroglifelor picturale de mai sus le putem adauga multe altele. Melcul, spunand pipait timpul, in prelingerea lui moale peste toate, intruchipeaza, la reflectie, prin incetineala pe care o conoteaza, truda mesterului niciodata multumit. sa nu uitam ca Sever Frentiu ajungea deseori la cinci straturi suprapuse de pictura si urmarea cu rabdare culoarea discret distilata in timp. Floarea salbatica aminteste, in forme mereu noi, de pictura prerenasterii flamande sau germane, dar si de un capriciu bucuros al pictorului, care a ales-o ca pe o semnatura in plus. Un par din flori inconjoara fabulos capul marmorean al fapturii albe fara privire din Toamna violeta (1971), capul din Portret masca (olandeza) (1974), pe cel din Mariana! Mariana! (1975) sau Flora (1988). Haina si parul de flori si fluturi din Primavara Republicii (1972) sau Primavara trandafirului (1988) ne duc cu mintea nu numai la traditii ale picturii occidentale, ci si la imaginea superlativa a frumusetii feminine in descantecele noastre. In ultima lucrare, florile par a intra in tablou printr-o spartura pictata pe care aceasta il dezvaluie.

Sinteze luminoase

Toate simbolurile prezentate participa hieratic la sinteze menite sa arate partea inalta a unor institutii, evenimente sau concepte uzate ? primele ? printr-o istorie care a curs, sadind neincredere, ? ultimele ? prin repetare vida, neasumata creator.

In Primavara Republicii (1972), panoul purtand insemnele regalitatii (care evoca trecutul apropiat) si coloanele care evoca romanitatea indepartata au fost, primul sfasiat, iar celelalte frante. Din spate, lumineaza pal un soare alb si intra in tablou nebuloasa de flori mici ? de cires, de albastrele sau trandafiri salbatici ? care imbraca fabulos o faptura stravezie, cu privire grava si dreapta. In mana ei stanga odihneste un cuc. stofa scumpa a unei prelungi esarfe rosii e aruncata pe dalele, ca de tabla de sah, din care, in dreapta, a rasarit o floare rosie.

Raspunzand unei comenzi de circumstanta, tabloul lui Sever Frentiu depaseste vertiginos gandirea comanditarilor. Caci chiar daca, in Romania, Republica nu a stimulat inca o imagine de incredere inalta ca cea din tablou, pictura lui Frentiu ne arata ca ea poate ? va putea ? si trebuie sa se realizeze candva. Departe asadar de a considera ca titlul a fost dat de oficialitati unei compozitii centrate pe primavara, mi se pare ca simbolurile istorice la care m-am referit mai sus atesta cu claritate caracterul de suma politica a nadejdilor republicane romanesti ? inca nerealizate ? al tabloului, pentru autorul sau.