Un tablou neterminat, o bucurie sudaneza

In volumul sau, Dorana Cosoveanu citeaza o frantura de conversatie in care pictorul ii istoriseste o bucurie sudaneza: "Una din aceste oaze mi-a ramas in minte, ca o imagine de basm: avea doar cativa copaci seculari care erau incarcati cu papagali mici, albastri. Pentru ca nu exista in jur alta vegetatie, perusii se adunasera acolo. Erau ca niste fructe colorate, zburatoare. O imagine stranie, fantastica, pe care nu pot sa o uit" (p. 77).

Iata ca in Vanatoare cu soim, pictat in anul 1997, cu putin timp inainte de a muri, ne apare in fata un drum dalat larg (ca cel care duce spre Acropole) strajuit de o parte si alta de verdele plin al unui camp de la noi. Cavalerul inalt, imbracat in rosu, cu cizme prelungi, tine pe mana stanga un soim. Deasupra lui, ramurile a patru copaci dispusi simetric la stanga si la dreapta incheie ogive. Pe crengile ogive, in catedrala aceasta aeriana, se afla cuci albastri. Sever Frentiu inainteaza spre noi, de departe, cu o viata implinita intreg, vanator calm de imagini pe care le-a dorit lecuitoare si care I-au izbandit astfel.