- ș?ț Cum se procură cafeaua: la etajul V, aici, stătea o doamnă Șendal și s-a mutat de-aicea. Și acum doi ani, când nu se găsea cafea naturală, mi-a spus vecina: ?Păi, zice, Șendal are. Telefonați.? I-am telefonat, m-am dus - s-a mutat de aici fiindcă bărbatul ei este la Ambasada Britanică - s-a mutat acolo. Și mi-a făcut rost de vreo două ori. Am telefonat acum o săptămână, întrucât mi-a apărut mie un volum la Cartea Românească - la Albatros am unul, nu știu ce va fi, dar dacă au curajul, într-adevăr mă lansează pentru că am poemele de pe front. Am făcut începutul, în ăsta care a apărut acum o lună, ca un jurnal de front: patru poezii, dar curaj pentru ei, ca sa dea altele și mai tari. Și, dom?le, asta nu mai e: eu credeam că primesc legate: și într-adevăr primeau. Nu mai am, o să caut. Acum nu am mai dat telefon, că am găsit ness, îmi găsește unul care e aicea, la o alimentară. Alaltăieri, fiind aicea la Plafar, văd că vine o duduie simpatică, sportmenă, cu o sacoșă așa, mare, care o ținea în față. Și scoate și arată vânzătoarei - e mai așa, mai un fel de farmacistă - ?Doriți?? Înțelegi? Și îi arată numai ambalajul de cafea, cafea arabică, și în franțuzește, și în nemțește, cu reclamă. ?Nu, nu, nu îmi trebuie?, văd eu: ce e aia? 200 gr. 120 de lei. Păi cum vine, zic eu? ?Eu iau?, doar așa, ca să discut, zic ?250? 150?? Îmi face socoteala, imediat, o și iau: 600 lei kilogramul.

- Nu e scump.

- Nu e scump.

- Mai ales dacă e și prăjită, atunci?

- Da, e și prăjită, și foarte bună. Și, îmi zic, uite, stai să iau eu; aveam 20 de lei, am, vânzătoarea îi zice ?Uite, faceți și mă întorc?, și am luat cafeaua asta. Și într-adevăr, e la gust mai bună decât cea din sudul Americii. Acum nu e fierbinte, că o făcuse soția, și a plecat. Și nu prea e fierbinte; deși cafeaua trebuie să fie fierbinte și cu caimac.

- Am avut și eu un noroc aici, la farmacia asta, că am intrat. Am un prieten mai în vârstă, la Târgu Mureș, și nevastă-sa are nevoie de un medicament pe care l-am găsit aici.

- Târgu Mureșul a crescut enorm, și aveam acolo un prieten care era jurist la baza de aprovizionare tehnico-materială a cooperativelor. Încolo are sediul, unde se găsește mănăstirea aia catolică, foarte mare. Nu știu unde, e o acum minunată.

- În Târgu Mureș?

- Nu, nu în Târgu Mureș, pardon, confund cu Miercurea Ciuc. Miercurea Ciuc mi-a plăcut? ăsta, Târgu Mureș mi-a plăcut foarte mult; ăsta își cumpărase sărmanul pe deal, dincoace, în partea asta. Sediul era acolo, aproape de gară, jos. Își cumpărase vreo 300 de metri și pusese de jur împrejur un fel de gard de afine, ca să facă vin, fiindcă-acum cel mai teribil și nu știu ce. Pe urmă m-am pensionat eu și nu m-am mai interesat.

- Cine știe dacă acum nu s-a luat? Au construit acolo foarte mult, prin zona aceea.

- Pe dealul acum - da ce frumos, ce bine? E cetate veche acolo, centrul acum, parcă-acum apărat de dealurile alea, la capătul ăsta e muzeul, nu, sau biblioteca?