- Când plecați acum, plecați pentru mult timp?

- Plec de aici din cămin, plec acasă la mine. Eu am casa mea, vă dau telefonul meu, mă găsiți oricând. Am stat aici trei luni de zile, am fost bolnav, acum mă simt mai bine și mă duc acasă.

- Acasă cred că ar fi fost frig.

- Frig, și n-aveam ce mânca. Sunt singur, n-am pe nimeni acasă, n-aveam cine să-mi gătească. A fost o iarnă foarte grea, nu se găsea nimic.

- Să începem cu familia. Cu ce se ocupau părinții dumneavoastră?

- Tatăl meu a fost un mic meseriaș, ceasornicar. Și a avut un atelier de ceasornicărie chiar în centrul Bucureștiului, în Piața de flori. Așa se numea atunci, Piața de flori, cam unde e Piața Unirii, în partea din spate, dinspre Hanul lui Manuc, dacă știți, strada aia. Aia se numea strada Carol, după numele regelui Carol.

- Aici, în București, a învățat meseria de ceasornicar?

- Nu știu. El este născut în Moldova, în județul Roman, într-o comună. Bâra. Erau trei frați, și toți trei au învățat ceasornicărie. Acuma nu știu dacă acolo sau la București. Când s-a căsătorit era deja meseriaș, avea atelier. El era patronul. La început lucra numai el singur, pe urmă s-a mai dezvoltat, a mai angajat un lucrător, și încă unul. Doi lucrători a avut la urmă. Mergea destul de bine, ținea o casă bună. Mama era casnică, cu gospodăria, nu mergea la servici, nu se obișnuia. Mama însă era bucureșteancă, s-a născut la București, într-o familie care se numea Bercovici. S-au căsătorit nu știu când, după câțiva ani am venit eu, primul copil, și după doi ani a mai venit altul, care a murit la vârsta de 20 de ani. Era încă copil, terminase liceul. Atunci medicina nu era așa dezvoltată ca azi, probabil că acuma nu se mai moare din uremie.

- Unde ați locuit?

- Chiar de la naștere am locuit tot pe strada Carol, unde tata avea atelierul. Nu împreună. Atelierul era în strada Carol nr. 74 și locuința era la nr. 93, era o distanță de vreo 200 de metri. O locuință modestă acolo, veche, era proprietatea unui mare compozitor, Cohen Lânaru. Era un nume cunoscut aici. Compunea melodii populare și spaniole, sefarde. El era sefard, dar trăia cu o creștină, a avut doi băieți, unu-i medic, altul nu știu, ziarist. Stăteam lipiți, cele două curți, ei și noi. Din copilărie cam asta. Am făcut școala la școala catolică, unde se spunea atunci că se învață bine. Katolische Volkschule, în limba germană, pe Călărași, nr. 10, mi se pare. Există clădirea și acum.

- Cine ținea școala aceea?

- Biserica catolică.