Motto:

Greift nur hinein ins volle Menschenleben 

Ein Jeder lebt?s, nicht vielen ist?s bekannt 

Und wo ihr?s packt, da ist?s interessant! 

Goethe: Vorspiel zu Faust 

Jede Minute ist ein Teil der Zeit, 

Jede Minute ist ein Teil unseres Lebens. 

Nutzen wir sie! 

Introducere. Familia 

         Din perspectiva celor 85 de ani pe care i-am parcurs încerc să arunc o privire asupra unor  persoane  din familia noastră pentru a readuce în amintire particularitățile, faptele și spusele lor, considerând toate acestea în lumina vremii în care au trăit. Am avantajul de a avea în fața mea predecesori, care, la rândul lor, au folosit pana pentru a-și descrie viața.

          În primul rând, îl amintesc pe bunicul meu din partea mamei, Adolf Pereles, trăitor în Praga, care și-a intitulat schița autobiografică ?Mein Leben: Wahrheit ohne Dichtung?( ?Viața mea: adevăr fără poezie?). Aceasta ca aluzie la opera lui Goethe  ?Wahrheit und Dichtung?. Citez, ca exemplificare, din Prologul său:

Wenn ich so einsam vor mir seh,                                   Privind singuratic în fața mea,

Denkend an vergangenes Weh,                                     gândindu-mă la dureri trecute

In vergangenen trüben Tagen,                                        în zile întunecate trăite,

Will ich doch nicht, doch nicht klagen.                           tot nu mă plâng, nu vreau să mă plâng.

Ich habe gelebt, ich habe gelitten,                                  Am trăit și am suferit,

Ich habe gekämpft, ich habe gestritten.                          m-am luptat și m-am zbătut

Und als des Schicksals finstere Macht,                          și când puterea întunecată a sorții

Mich endlich doch zum Fall gebracht,                            a ajuns în sfârșit să mă doboare

Hat dieses Schicksal sich mein erbarmt,                         aceeași soartă s-a milostivit de mine,

In Familienkreis  bin ich erwarmt.                                  în sânul familiei m-am încălzit.

Ein neues Leben wurde mein,                                        O nouă viață mi s-a deschis

Durch Kinderliebe, Sonnenschein.                                 Prin dragostea copiilor și raza solară. 

          Cea de-a doua autobiografă  este mama  care și-a reamintit de ?Copilăria și tinerețea în vechea Pragă?, lucrare apărută sub forma unei cărți. Marea ei dragoste pentru orașul copilăriei și tinereții le-a exprimat  prin următoarele rânduri:

In alten Prager Gassen                                                   Pe vechi străzi pragheze

Hab ich mein Herz gelassen.                                          am lăsat inima mea

An alten Fassaden und Wänden                                  Pe vechi fațade și ziduri

Berührt ihr?s mit den Händen.                                        puteți s-o pipăiți.

Auf alten Gängen und Stiegen                                       Pe ganguri vechi și trepte

Da seht ihr?s zuckend liegen.                                         o găsiți pe jos zvâcnind

Und immer wieder zieht?s mich hin,                               Și fără încetare atrasă mă simt,

Dass ich bei meinem Herzen bin...                                 Să mă aflu la inima mea.

Es hat hier alles falschen Sinn,                                        Aici totul are un sens fals

Weil fremd ich diesen Gassen bin                                  fiind străină acestor străzi.

In alten Prager Gassen                                                  Pe vechile străzi pragheze

Hab ich mein Herz gelassen.                                          Am lăsat inima mea.

Du Prag und ich, waren  wie Geliebte                            Tu Pragă și cu mine am fost ca îndrăgostiții

An einem schwer erkämpften Feiertag                          într-o greu cucerită zi de sărbătoare.

Und voller Harmonie bleibt stets das Bildnis                   Imaginea ta va rămâne în veci

Das ich von dir in meinem Herzen trag?.                        păstrată în inima mea.

          Unchiul Fritz,  fratele cel mai în vârstă al mamei și cel mai iubit unchi al meu, a scris la nunta surorii sale, o lungă poezie în care se amuza, cu ironie fină, de fiecare membru al familiei în parte.

          Erik Maytényi, fiul verișorului meu Bandi Mann, și-a descris, în limba maghiară, copilăria și tinerețea plină de suferințe, într-o carte sub numele ?Hajóharang a Holdutcában?. Sunt evocați aici prieteni, rude și, în amănunțime, orașul Timișoara și atmosfera lui.

          Lucrarea tatălui său și a vărului meu nu e o lucrare literară, ci o carte de bucate pe care Suzi, soția mea, o folosește cu mult drag. Nici Bandi nu a fost un om mediocru. El stăpânea atât de bine limba maghiară, încât atunci când lucra ca spicher la emisiunea în limba maghiară de la Radio București, reda liber și simultan textele românești în ungurește.

          Sora mea, Vera,  a scris despre vremurile  trăite în Italia, în timpul celui de-al II-lea război mondial. A avut mult  succes cu publicarea unor interviuri cu artiști și muzicieni vestiți, interviuri ce au apărut în reviste de specialitate.

          Voi mai reveni la aceste persoane în cursul acestei scrieri.

          Nu e deloc simplu, urmând modelele amintite, să încerci să-ți prezinți viața, rudele, prietenii și, în special, timpurile în care  ai trăit...Perioada de acum șaizeci, șaptezeci, optzeci de ani este fundamental deosebită de cea de azi. Felul de a gândi al oamenilor, obiceiurile, lumea înconjurătoare ce ne influențează viața erau cu totul altele. De aceea, nu trebuie să le scăpăm din vedere atunci când judecăm mersul vieții de atunci.

Înainte de a vorbi despre mine însumi voi începe cu înaintașii mei, bunicii, unchii și mătușile, veri  și verișoare.