- Dacă mă pui să țin un discurs, să știi că nu sunt capabilă!

- Nu, Doamne ferește, asta nu! Câți locuitori spuneați că trăiau în București...

- 500 de mii de locuitori erau atuncea în București, înainte de primul război. Viața era foarte ușoară pentru toată lumea. Numai cei care într-adevăr? sau bețivi sau leneși sau așa, trăiau așa, mai în mizerie. Dar restul lumii, oricine putea să-și facă o? cum să vă spui?

- O existență.

- O existență destul de bună. De exemplu casele mai bune, așa, unde servitorimea era așa, de exemplu la noi, fiecare cap de servitor avea o jumătate de kilogram de carne pe zi, o pâine de un kilogram pe zi, condimente și tot ce rămânea de la masă de la stăpâni. Fiindcă totdeauna rămânea, și era totdeauna așa, că dacă-ți veneau 2-3 persoane la ora mesei, puteai să le ții la masă foarte ușor, că era mâncare.

- Și oamenii se vizitau probabil?

- A, da, nu numai că se vizitau, dar erau case care aveau o zi de primire. De exemplu, generalul Manu avea zi de primire marți. Doamna Petre Carp avea zi de primire vineri. Diferite persoane aveau zi de primire. Spunea sora mea că era la generalul Manu și se serveau cești de ceai. Și s-au servit 80 de cești de ceai în ziua aceea.

- Nu trebuia să se anunțe nimeni atunci, în ziua aceea?

- Nu, nu, nu. Se știa, era totul preparat, erau diferite, așa, pesmeți, prăjituri, sanvișuri, ceai, bine înțeles, și cred, câteodată era porto sau marasquin pentru domni, dacă voiau. Pe urmă era enorm de multă servitorime. Era totdeauna un fecior, și câteodată încă doi sau trei pe lângă. Era o cameristă, erau fete în casă, era bucătar sau bucătăreasă. În general, foarte des bucătari țigani, care erau foarte buni bucătari. Rândași. Rândașul era omul care mergea cu bucătăreasa la piață, și care îi ducea greutățile. Fiindcă, (către fiica ei) nu ai carnetul ăla așa, de la bunică-mea, în care erau socotelile zilnice? Vezi dacă-i aici la vedere. Ca să vedeți zilnic ce costa masa. Carnea era 60 de bani kg., mușchiul era 1 leu 20, zahărul 1 leu 20 kg., untul mi se pare că la fel, tot kilogramul. Pentru 1 leu aveai 20 de ouă, pentru 1 leu (râde) la grădinărie aveai 100 de ardei grași. Un pepene era 25 de bani, dar asta era leu-aur. Leul românesc trecea prima. Pentru 100 de lei românești aveai 105 franci elvețieni. În general erau mulți servitori care de fapt nu aveau prea mult de lucru, fiindcă erau mulți.

- De unde proveneau acești servitori?

- În general din Ardeal, erau transilvăneni care? A, uite, stai să vezi, uite socotelile, și e și data. Trebuie să vă spui câți erau. Erau 10 stăpâni și 10 servitori. La bunica mea, doamna Cornescu. Bunica mea a fost măritată întâi cu bunicul meu, Alexandru Florescu, care-l vedeți acolo, e pictat de el, să știi, că avea mare talent, care era frate cu generalul Florescu, ăla cu războiul din ?77. Ei, și astea sunt cheltuielile zilnice. Te rog să vezi tot ce se cumpăra.

- Carne, pui, miel, salată, vin, zarzavaturi, unt - 1 leu