Comentariul, în întregime sau în rezumat, ar putea forma, detasat, obiectul unei comunicari la Congresul International de Sociologie.

Între timp, ma oblig sa contribui cu articole si recenzii la revista "Sociologie romaneasca" ori de cate ori va fi nevoie de aceasta.

Pentru a-mi completa salariul redus de Profesoara începatoare, fara nici o gradatie, as putea sa conduc Biblioteca Seminarului de Sociologie - as continua munca mea de acum doi ani.

Sperand ca planul meu de munca va fi acceptat de Dv., va rog sa primiti, Domnule Director General, salutarile mele alese

In aprilie 1939, Stefania Cristescu se casatoreste cu Anton Golopentia. Din 1940, dupa desfiintarea Serviciului Social (si, implicit, a Institutului de Cercetari Sociale al Romaniei) pricinuita de izbucnirea razboiului, ea preda succesiv la Liceul industrial "Protopopul Tudor" (1940-43), Liceul sanitar "Principele Mircea" (1943-44), Liceul "Iulia Hasdeu" (1945-49) si scoala Pedagogica Nr. 1 Fete (1949-52). Dupa moartea în închisoare a lui A. Golopentia, Stefania Golopentia va fi retrogradata, predand, între 1952-59, la scoala elementara 147 si, între 1959-63, la scoala elementara 150. În ciuda agoniei interioare, activitatea de profesoara a Stefaniei Cristescu-Golopentia a luminat însa, pe tot parcursul ei, drumul spre carte si bucuria intelectuala multor eleve si elevi. Le mentionez aci pe Cornelia Stefanescu, distins istoric si critic literar, care a scris, de altfel, o inspirata si calda prefata la un volum,înca nepublicat, de versuri ale Stefaniei Golopentia, precum si pe scriitoarele Maya Belciu si Nora Iuga. În romanul Vin americaniit ... destin amanat10, Stefania Cristescu apare ca personaj, evocat de Naratoare în mai multe randuri, sub acest nume. Citam un pasaj caracteristic:

Parca vad si acum trenul în gara C-sebes (sic!) si taticu dandu-mi ultimele sfaturi (va dati seama!... "sa nu scoti capul pe fereastra ca-ti intra zgura-n ochi, sa nu alergi ca transpiri, sa nu sari, cum ti-e obiceiul, ca-ti spargi ochelarii, sa nu bei apa cand esti încalzita, s-o asculti pe domnisoara Cristescu - a ascultat-o si de atunci, si sunt niste ani..., îsi face "exercitiile" si-si scrie "Impresiile zilnice" si rezultatul...

Pe acea profesoara exceptionala de limba romana care a fost Stefania Cristescu, nu o va uita niciodata, nu va uita ca a învatat-o sa iubeasca limba romana. S-o respecte, sa iubeasca limba literara si sa pronunte corect si clar, "sa vi se aseze limba romana pe limba", iar pe caietele de însemnari, ca moto le-a dictat un citat din Petrarca" "Ziceti ca n-am prietenit"... prietenii lui erau lecturile, cartile, paginile scrise). (p. 28)

si reproduc, pentru ca cititorii acestui volum sa aiba o imagine mai nuantata a omului, una din multele scrisori prin care foste eleve, devenite la randul lor profesoare, îi scriau, în ani grei, despre izbanzile sau îndoielile lor:

Timisoara, 23 oct[ombrie] 1958

Draga Doamna Golopent[i]a,

Au trecut cateva luni de cand am reusit sa va gasesc, v-am întalnit, si pe urma am tacut.

As fi vrut sa va scriu o scrisoare frumoasa, sa va spun cat de mult m-a înseninat si m-a întarit întalnirea cu Dv., dar, cu toate ca m-ati învatat acum 20 de ani cum se scrie o scrisoare si de atunci am învatat si eu pe altii, scrisorile-intentie catre Dv. mi-au pricinuit greutati si stîngacii, si numai datorita lor i-am înteles pe copiii care-mi spun adesea "nu stiu cum sa încep".

În primele zile de scoala, le-am spus elevilor mei din cl. VI si VII ca manualul lor de L[imba] romana e scris de prima mea profesoara de L[imba] romana, care e o profesoara si o femeie minunata, cum rar se întalnesc, si i-am îndrumat sa învete si sa le fie draga cartea în ale carei rînduri se vor întalni cu gandul limpede al acelei profesoare si cu dorinta ei ca toti copiii sa înteleaga si sa vrea sa stie.