Sat aflat în plina orasenizare, de aproximativ 1.500 locuitori, Cornova numara în 1931 87 descîntatori, dintre care 68 erau femei; 60 apartineau claselor sociale tarani si mazili; 68 (femei si barbati) erau analfabeti; 38 învatasera sa descînte de la mama sau bunica si 32 "din furate"; 18 erau veniti din sate situate în jurul Cornovei (Coscodeni, Chistelnita, Dereneu, Dumbravita, Gura Bîcului, Ghiliceni, Isvoare, Napadeni, Oniscani sau Radeni; 26 (dintre care 22 femei) erau descîntatori cu renume, specializati fiecare într-un descîntec posedat superlativ. Practica descîntatului e deci la Cornova feminina si prestigioasa, arata Stefania Cristescu. Ceea ce e cu deosebire interesant - subliniaza ea - e ca prestigiul acestor personalitati feminine ale satului apartine nu numai sferei real actionale a vietii cotidiene, ci iradiaza si in sfera imaginara, descîntatoarele celebre (vii sau moarte) devenind eroine de legenda, pe cît de fascinante, pe atît de temute. Cercetarea întreprinsa de Stefania Cristescu deschide astfel drum unui "studiu mai complex al relatiilor sociale feminine în sat" (Cristescu 1984, p. 191) care ramîne înca un deziderat în zilele noastre. Ea contine - credem -, la fel cu cercetarea despre orasenizarea Cornovei întreprinsa în cursul aceleiasi campanii monografice de A. Golopentia, elemente care pot fi subsumate preocuparii ierarhice, alimentate de cei o suta de ani de guvernare ruseasca, într-un sat în care "întrecerea" dintre dvoreni si mazili se încheiase, iar lupta acerba pentru prestigiu social se desfasura de acum, pe planul "modei" vestimentare, lexicale sau muzicale, între tarani si grupul compact al mazililor si dvorenilor. Privit astfel, descantatul apare a fi, pentru femeile din Cornova, o modalitate indirecta specifica de sporire a vizibilitatii individuale, de acces la statutul de personalitate în cadrul comunitatii.

In examinarea circulatiei formulelor de descîntec, Stefania Cristescu distinge între raspîndirea lor potentiala (masurata prin aria de extensiune a formulelor în grupul agentilor magici) si circulatia lor reala în sat. Studiul se concentreaza asupra cunoasterii formulelor de descantec de catre agentii magici. Dintre cele 34 formule-tip utilizate în descîntatul prevalent verbal al Cornovei, unele (cum ar fi formula de deochi, în curs de vulgarizare, dar si cele de spariet, de strîns sau de ursit) sînt cunoscute unui numar considerabil de agenti magici; altele, cum ar fi descîntecul "de muscatura de sarpe" sau de junghi se mostenesc în cercul închis al familiei si tind sa figureze în repertoriul unui agent magic unic; unele formule, cum ar fi descîntecul de dragoste, cunosc variante numeroase, altele, cum ar fi descîntecul de bube sau de gîlci, extind cu indolenta asupra a zece boli diferite, carora li se adauga deseori orbaltul, albeata si sparietul, nu mai mult de trei variante distincte. Se configureaza astfel, pe plan metodologic, diferente importante în ponderea si gradul de diversificare al formulelor magice de la o comunitate la alta.

In sfîrsit, descîntatul "de strîns", care se practica la Cornova fie cu ajutorul unei formule, fie prin "carticica" deschide drum reflectiei asupra modului în care se produc, sub ochii nostri, trecerile de la religios la magic. "Carticica" e, într-adevar, bazata pe "Avizuca", o forma scurta a legendei Sfîntului Sisinie, care a ajuns în Romania într-o redactare din secolul al XVI-lea si a devenit formula magica în Bucovina (unde e cunoscuta sub numele de descîntec de samca). Cornova anilor '30 atesta astfel, prin pendularea între formula "de strîns" si "carticica", procesul de evolutie de la legenda apocrifa la descîntec formulaic, altfel spus, însusi procesul de nastere al descîntecelor.

Cititorul va recunoaste fara dificultate, în reflectia asupra circulatiei reale si a raspandirii potentiale a descantecelor sau asupra emergentei lor, idei care le sunt comune Stefaniei Cristescu si lui Constantin Brailoiu. În fapt, acesta va publica multi ani mai tarziu, în 1958, în cursul exilului sau parizian, lucrari, cum ar fi La vie musicale d'un village si Réflexions sur la création musicale collective11, în care rasuna întelegeri înrudite, prilejuite de aceasta data de circulatia si nasterea cantecelor populare.

Bogatul material cules la sant a fost prea putin valorificat de Stefania Cristescu. Regasim elemente de prezentare si interpretare fugara a unor materiale raportate la descîntat în general în Cristescu 1936a, 1936d si 1940b; materialul în ansamblul lui ramane însa necunoscut. În volumul Desire Machines: A Romanian Love Charms Database, publicat în 1998 de Sanda Golopentia la Editura Fundatiei Culturale Romane, au fost incluse, printre altele, o serie de trei descantece de dragoste (nr. 28, 30 si 41) culese la Runcu (Gorj) în 1930 si de sase descantece de dragoste (nr. 29, 34, 35, 36, 55 si 109) culese la sant (Nasaud) în anul 1935 de Stefania Cristescu.

In l940, Stefania Cristescu-Golopentia publica volumul Gospodaria în credintele si riturile magice ale femeilor din Dragus (Fagaras), care continea, în germene, substanta tezei ei de doctorat. Volumul e distins cu premiul "Vernescu" al Academiei Romane în anul 1941, pe baza raportului înaintat de Dimitrie Gusti. Gusti scria: