Cert e însa ca problema ne apare destul de vaga; or studiul d-nei Stefania Cristescu-Golopentia aduce lumina în acest neguros domeniu despre care s-a scris si vorbit extrem de putin.

Autoarea trateaza numai o latura a chestiunii, si anume: cum se reflecta gospodaria în credintele si riturile magivce ale femeilor din satul Dragus (Fagaras), dar latura aceasta constituie miezul problemei, deoarece, asa cum arata d-sa: 1) prin firea, atributele si misiunea ei în gospodarie, femeia este pastratoarea ritualelor si traditiei superstitioase; si 2) de gospodarie se leaga, cu osebire, viata taranului în cele nmai marunte acte si ganduri ale sale.

Studiul este conceput si organizat strict stiintific. Astfel, sunt prezentate cadrele: cosmologic, biologic, psihologic, istoric, precum si manifestarile:

De data aceasta, cercetarea nu se mai orienteaza catre un grup restrans de experti si modul în care îi este receptata competenta, ci abordeaza frontal viata spirituala a unei jumatati a satului. In parte datorita pamîntului greu de cultivat si sarac, în parte datorita apartenentei la o regiune de straveche traditie care atesta atitudini similare (tara Oltului), spiritualitatea draguseana - arata Stefania Cristescu-Golopentia - este prin excelenta o "spiritualitate domestica" (p. 18), centrata pe gospodarie, pe casa, curte, familie, vite si roadele muncii prestate în cadrul ei. Preocuparea de integrare într-un ansamblu dinamic, menit sa asigure "existenta eterna a gospodariei" (p. 18), e prevalent feminina în comunitatea draguseana. Parte din gesturile care o exprima ramîn de altfel chiar necunoscute barbatilor, pe care munca la cîmp îi îndeparteaza de casa si care, oricum, le-ar defini devaluator ca "nimicuri boresasti"12.

Ritualitatea domestica performata de femei vizeaza la Dragus nu atît simpla mentinere cît sporul casei si al familiei. Cuvînt de origine slava, denumind initial ugerul, spor trimite aci - arata autoarea - la abundenta vie, la averea vitalitatii gerate crutator si prudent. Stefania Cristescu vorbeste novator despre un "simt al proprietatii spirituale la femei", despre un "egoism spiritual" care urmareste constant si tacit multiplicarea "aducerilor" în si minimizarea (daca nu eliminarea simbolica a) "înstrainarilor" din gospodarie. Paralel cu ceremonialul public al nuntii, mireasa poarta astfel în taina seminte luate ("furate") de acasa, pe care le va aduce în noua gospodarie si ascunde în sîn oua fierte de aceeasi provenienta pentru a naste copii frumosi. Cînd moare cineva care a avut noroc la vite sau pasari, i se ia masura cu o sfoara pe care femeile o vor ascunde în casa la loc sigur. Cînd se vinde o oaie sau o vita, "boreasa" taie cîteva fire din parul animalului; le va pastra la loc ferit, în dreptul cuptorului sau în pod, învelite în cîrpe si nestiute, asa cum pastreaza, "de samînta", resturi simbolice ale tuturor "bunurilor" vii ale gospodariei - ale laptelui de tîta bunaoara, din care, la întarcarea copilului, cîteva picaturi, împreuna cu grîu, sare, piper si tamîie, vor fi puse într-o gaura sfredelita în prag si astupata cu "dop".

Pentru a asigura sanatatea si casatoria copiilor sau buna întelegere în casa, femeile merg, "pe ascuns de barbati", la "cotatori" sau vrajitori din Sebes, Fagaras sau Dejani, se descînta la Ucea, Sîmbata de Sus, Vistea de Sus, Feldioara, Lisa, la "Paterii" (preotii) din Fagaras sau la un calugar din "Glîmboaca". "Orasenizarea spirituala" feminina se manifesta, în cazul acestor pendulari secrete, prin sentimentul de jena fata de gest, care nu va fi usor comunicat nici celor din jur, nici cercetatorilor. Pe de alta parte, întretinînd "credinta tare în reusita sfortarii omului" (p. 19), convingerea ca, odata impecabil împlinite cele de cuviinta, poti astepta cu optimism roadele muncii pe care acestea au însotit-o, ritualitatea domestica feminina îndeplineste o functie sociala evidenta. Se poate spune - conchide Stefania Cristescu-Golopentia - ca, la Dragus, ritualitatea magica a fost recuperata economic, conectata spornic si pragmatic de catre femei cu activitatile de zi cu zi si ca, din acest punct de vedere, rostul traditiei e aci, în mod clar redefinit, adus realist în relatie cotidiana cu individualismul economic modern.

Intr-un mod similar, credintele unanim împartasite (teama de "maiestre" si de "lucru slab", bunaoara), ca si sezatorile de femei pe vecinatati asigura comunicarea spirituala la nivelul întregului sat, întarindu-i astfel coeziunea, asa cum drumurile magice întreprinse în afara lui tes reteaua invizibila a unei spiritualitati regionale.

Pasul urmator, schitat în articolul Éléments magiques dans la vie spirituelle des paysans roumains de diverses régions du pays, scris în aceeasi perioada, era acela al unei tipologii regionale a manifestarilor spirituale. sefania Cristescu-Golopentia ilumineaza acum diferenta semnificativa dintre Cornova, centrata obsesiv pe legende magice, sant (Nasaud), unde lungi si estetic desavîrsite descîntece de dragoste se afla în centrul spiritualitatii locale, Dragus, în care descîntatul si viata spirituala se concentreaza modern asupra prosperitatii economice, a "femeii nascute"13 si a "druganei fatate"14, sau, în sfarsit, Runcu (Gorj), unde teama de deochi - si, implicit, tensiunea sociala exacerbata - pulseaza definitoriu în miezul credintelor si riturilor magice.