- Și când ați pornit fabrica? În ?36 au început lucrările de construcție și?

- S-a lucrat într-un ritm de-a dreptul fantastic. Eu am sosit la 1 iulie ?36, dată la care intra în vigoare contractul meu, iar în decembrie ?36 fabrica a intrat în funcțiune.

- E aproape incredibil!

- Da, lucrările de construcție au durat aproximativ patru luni, și nu erau încă încheiate, birourile și clădirile anexe, depozitele nu erau terminate, n-aveam apă curentă, dar am început lucrările de montaj cu instalatorii germani - era vorba de mașini produse în Germania - și, îmi amintesc cu exactitate, în decembrie ?36, în ziua de Crăciun, i-am dus unuia dintre proprietari primul fus, primele fire, prima cantitate de bumbac filat. La fel de alert au mers lucrurile după aceea, în ianuarie a pornit schimbul doi, iar la sfârșitul lui ianuarie și schimbul trei. În februarie fabrica lucra la întreaga capacitate. Atunci am făcut cunoștință cu partea de aici a Bucureștiului care vă interesează: comuna Pantelimon de lângă București - pe-atunci nu era încă o suburbie a Capitalei, nu ținea de București - i-am cunoscut pe oamenii de-acolo. Trebuie să vă spun că oamenii aceia s-au pregătit foarte repede și foarte bine ca muncitori. Am adus, desigur, câțiva muncitori de la Arad, care i-au învățat. Fabrica dispunea de o clădire mare cu destinația de cămin de zi și de noapte, oamenii stăteau acolo, erau mulțumiți, și n-am avut din acest punct de vedere nici un fel de greutăți. Eu în schimb lucram - le-am povestit colegilor mai tineri de acum, și nu le venea să creadă că e adevărat - dimineața vreo patru-cinci ore, să zicem de la opt la unu, în schimbul de după amiază două-trei ore, apoi în schimbul de noapte, ori coboram în fabrică de la zece seara până la douăsprezece, sau mă sculam dimineața la patru și stăteam până ora la șase. Eram legat de producție în toate cele trei schimburi.

- În afară de dumneavoastră au fost și alți ingineri în fabrică?

- Nu, inginer am fost numai eu? A mai fost? fiul unuia dintre patroni a fost de fapt un fel de inginer, dar era un bețiv, un tip ce se ținea de chefuri, și nu era prea preocupat de treabă, se bucura când rezolvau alții lucrurile. Mai era un meșter polonez care după un an a fost concediat, deoarece am convins conducerea că face numai rău fabricii, reglează prost mașinile. Atribuțiile lui au fost preluate de tânărul arădean, iar fabrica a progresat foarte frumos. Aici am lucrat până la eliberare. Deci cu muncitorii acestei fabrici am ieșit în august 1944 pe Colentina la sosirea trupelor rusești. Cu alte cuvinte: am fost bine sudați.

- Da, în ?44 aveați deja aproape zece ani în fabrică.

- Aproape, din ?36 până în ?44, nouă, adică opt ani, dar am muncit în continuare până-n ?45 în fabrică. Dar Bucureștiul propriu-zis nu-l prea cunoșteam, pentru că din șapte zile șase eram în fabrică, nu-i așa, în a șaptea zi se făceau montări, lucrări de întreținere, orașul însă a fost pentru mine în general foarte plăcut. Se găseau restaurante foarte bune în oraș, teatrele au fost și atunci bune. Așa că la sfârșit de săptămână aveam mereu un program plăcut, desigur, într-un cerc restrâns de prieteni. Am întâlnit aici mulți ardeleni - ardeleni și bănățeni -, cu care ne-am cunoscut, ne-am împrietenit.

- Cu cine vă întâlneați așa, pe la sfârșitul anilor ?30?

- Prin anii ?30 mi-a fost mai apropiată o familie cu numele de Ambrus. El, Ambrus Béla, a fost de fapt legătura noastră de partid. Mai târziu a fost numit director la Comitetul de Partid pentru Invenții.

- Mai este în viață?

- Nu, a murit. Soția lui a fost șefă de cadre la Editura Politică. Au fost vechi activiști cu care am avut legături strânse de prietenie. Pe urmă au fost mulți alții, colegi de breaslă? De pildă, băiatul acela din Brașov, Sámuel, cu care ne vizitam, apoi Andrei Fried, mai târziu ei au plecat? Nu uitați, totuși, că viața noastră socială, culturală se concentra într-o singură zi, pe duminică, dar și atunci doar de dimineața până seara - nu seara târziu -, pentru că trebuia să ne și întoarcem la fabrică. Nu aveam deci o viață socială prea diversă, ne întâlneam, unii veneau la noi, ne-am cunoscut pe urmă și cu unii care se născuseră aici, de pildă familia Barbu, el a fost medic? Doctorul Barbu Gabriel, nu cred că l-ați cunoscut?

- Nu, nu-l cunosc.

- L-am cunoscut apoi pe Kalmanovits, tot vechi activist, legăturile acestea s-au realizat de fapt pe linie de partid. Într-un cuvânt, despre Bucureștiul din acea vreme eu am avut impresii destul de bune.

- Adică, Bucureștiul? numai duminica?

- Bucureștiul numai duminica? foarte exact: Bucureștiul numai duminica.