Non multa, sed multum !    

            Colega mea de liceu, Eleonora Minea și nepoata ei doamna Eliza Dumitriu, născută Purza,  -soția lui Gheorghe (Gicu) Dumitriu, președintele și decanul de vârstă al Asociației Artiștilor Plastici Amatori din Brașov și mama talentatei violoniste Cristina Dumitriu, solistă și instrumentistă de bază a orchestrei simfonice a Filarmonicii brașovene-, originare din Zărneștii de sub Piatra Craiului, cu ocazia sărbătorilor, mi-au dat o carte deosebită, un ghid biobibliografic, apărut în 1972, Cărturari Brașoveni - sec. XV - XX -, pe care nu o citisem până acum. Deoarece am cunoscut personal pe mulți din cei nominalizați, am considerat interesant să completez informațiile din ghid cu amintirile personale, dar pentru ca volumul de muncă să se încadreze în posibilitățile mele actuale, m-am limitat numai la aceia a căror nume încep cu litera B, aleasă de la Brașov, sau de la țara Bârsei. Am inclus în listă oamenii de ispravă, care s-au născut, au învățat sau au locuit în Brașov, sau în împrejurimi, în prima jumătate a ultimului secol. Recitind-o am constatat că aproape toți au fost elevi sau profesori ai liceului Andrei Șaguna, unii chiar cumulând aceste calități.

         Lista o deschid cu familia Baiulescu, din care am cunoscut personal trei generații:

            Bartolomeiu Baiulescu (1831 - 1909), s-a născut în Zărnești, unde între 1851 - 1857 a fost preot, dar și învățător la școala primară în limba română, a cărei câteva clase au funcționat în propria lui casă.

             În 1857 vine în Brașov ca preot și profesor de religie la Școala Reală. Apoi a fost avansat protopop. A editat revista Meseriașul Român, desfășurând o importantă acțiune de popularizare și chiar de școlarizare, pentru formarea meseriașilor români, în perioada în care la Brașov majoritatea meseriașilor erau sași. În anul 1896, la împlinirea vârstei de 65 de ani, își vede realizarea celei mai  importante dorințe, a lui și a enoriașilor săi: terminarea lucrărilor de construcție a catedralei ortodoxe române a Sfintei Adormiri, din Cetatea Brașovului.

             A avut 5 copii:  Elena (1852-1920), Ioan (1854-1911) inginer inspector general, Gheorghe (1855-1935) medic, Maria (1860-1941) și Romulus (1863-1941) tot  inginer inspector general. Mai cunoscuți sunt Gheorghe și Maria. Atât el, cât și toți cei cinci copii ai săi, se odihnesc la umbra monumentului funerar al familiei Baiulescu din cimitirul Groaveri al Brașovului.

             Dr. med. Gheorghe (George) Baiulescu (1855 - 1935) s-a născut în Zărnești. A fost elev al Școlii românești din Brașov, la care, după terminarea studiilor de medicină urmate la Viena, se întoarce ca profesor de igienă și medic al școlii ce a primit mai târziu, în 1921, numele celui care s-a luptat pentru înființarea ei, mitropolitul Andrei Șaguna. Gheorghe Baiulescu scrie articole de popularizare a medicinei, dar și despre muzică, publicându-le în limba română în ziarele sau revistele din Brașov: Albina Carpaților, Gazeta Transilvaniei, Meseriașul Român. Editează la Brașov, începând din 1908, revista bilunarä Sănătatea. A scris și o carte: Idroterapia. În 1916, este primul primar român al Brașovului. După Unire, în 1919, devine primul prefect  român al județului și apoi inspector general adminisrativ.

       Mi-aduc bine aminte de figura lui: bărbat frumos, purta ochelari fără rame "zwiker".  Lui i-a aparținut casa de lângă fosta prefectură (azi de lângă clădirea nouă a Școlii Generale nr. 6 "Iacob Mureșianu"), pe care apoi a donat-o orașului, dobândind clădirea din spatele poștei, care astăzi este hotelul și restaurantul Parc, (acum SIF Transilvania), în care înainte fusese pensiunea Singer, la care luam masa când eram avocat stagiar. Nu mai știu dacă el sau copiii lui au vândut aceastä clădire, cumpărând apoi pe strada Nicolae Iorga (nr. 26) o casă în care am locuit și eu, împreună cu o rudă de a mea, avocatul Miron Râmbețiu, închiriind de la soția fiului lui, Emil, pentru mai mult de un an, două camere mobilate, la mansardă. A avut doi fii.

            Primul său băiat a fost ofițer de artilerie. Tânăr, necăsătorit, s-a sinucis prin împușcare cu un revolver. Nu îmi mai amintesc numele lui.

             Maria Baiulescu (1860 - 1941) este sora medicului Dr. Gheorghe Baiulescu. Poetă, scriitoare și militantă pe tărâm național și cultural. A studiat la gimnaziul român și cel german din Brașov. A publicat cartea Note și impresii, tipărită la Craiova în 1896, apoi mai multe piese de teatru. A tradus din Goethe. A colaborat, între 1898 și 1904, la elaborarea Enciclopediei Române a lui Corneliu Diaconovici. A fost președinta Reuniunii femeilor române din Brașov. Militând pentru drepturile femeii, a ținut conferințe în țară și străinătate: Franța, Belgia, Elveția, Suedia.

            Dr. în drept Emil Baiulescu (1886 - 1967) al doilea fiu al lui Gheorghe Baiulescu, s-a născut în Brașov la 22 iulie 1886. A fost și el elev al Școlii românești din oraș și apoi a studiat dreptul. Era un tip înalt, timid, manierat. S-a căsătorit cu Constanța, o profesoară brunetă, femeie foarte energică, care i-a acaparat o parte din personalitate. În anul 1935, fiind judecător la Tribunalul Brașov, este numit prin decret regal, membru al Ordinului Coroana României, în grad de cavaler. În 1938 este avansat consilier la Curtea de Apel din Brașov -secțiunea a II-a penală-, unde judecă până în 1946, când este pensionat. Între anii 1942-44 este și membru al Comitetului de conducere a "Societății de Patronaj" din Brașov. A avut doi copii. O fată Florica (1926 - 1997) și un fiu George-Emil.

            Dr. chim. George-Emil Baiulescu (1930 -    ) fiul lui Emil Baiulescu. s-a născut în Brașov și este absolvent -cu media 9,15 (premiul II)- al promoției 1949 a liceului Andrei Șaguna, A urmat cursurile facultății de chimie și după absolvire s-a dedicat carierei didactice. Este profesor la Universitatea din București, departamentul de Chimie Analitică. Conduce lucrările de doctorat din acest domeniu.