Când am purces la căutarea subiecților în vârstă pentru proiectul meu pe care l-am denumit ?Bucureștiul multicultural?, nu mă așteptam la o surpriză ca aceea pe care mi-o rezervaseră prietenii noștri Rodica și Petre Culcer: întâlnirea cu Maria Mandrea, descen­dentă a familiei Bălcescu, în vârstă - atunci - de exact 100 de ani. Bucuria mea nu a fost umbrită decât de vaga bănuială că relatările doamnei Mandrea despre lumea prin care a trecut ar putea fi acoperite de legenda revoluționarului pașoptist Nicolae Bălcescu. Bănuiala s-a spulberat însă de la prima întâlnire. Doamna Mandrea locuia împreună cu familia fiicei sale Rodica, căsătorită cu arhitectul Richi Constantinescu. Oameni cultivați, moderni, dar cu interes și respect (rațional) față de moștenirea trecutului. Prin urmare, vizitele mele cu magnetofonul nu puteau (și nici nu urmăreau) să o vizeze numai pe doamna Mandrea. Convorbirile noastre nu au fost ?private?, la ele participând și alți membri ai familiei, care au completat firesc amintirile evocate