N-am talent pentru scris, dar vreau să-i las fiului meu, amintire, viața mea, pe care cred că nu i-am deslușit-o prea bine atunci când era mic, când a crescut a fost tot plecat, iar când ne întâlneam deabia ne ajungea timpul să discutăm problemele ce-l preocupau pe dânsul. 

Fiul meu a fost și este lumina ochilor mei, am fost mult preocupată de sănătatea lui și de succesele pe care le-a avut pe timpul cât urma liceul și facultatea (asta pot să spun că a fost moralul meu ca să pot munci și știam că am pentru cine munci). 

M-am născut în anul 1921, ziua 6 decembrie, din părinții Mihail (Climovici) și Ecaterina (născută Popitașcenko), mama casnică și tata telegrafist CFR în stația Bucovăț, Basarabia. Părnții mei erau oameni modești, tata un om corect, inalt, brunet și cu trăsături regulate, s-ar putea spune un bărbat frumos și prezentabil. Mama, și ea înaltă, șatenă, cu ochii verzi frumoși, un ten foarte frumos, plină de calități și un caracter integru, bună familistă, ca mamă mai mult decât excepțională.

La început în localitatea Bucovăț, pe urmă tata a fost promovat impegat de mișcare în stația CFR Târnova, județul Soroca. O comună mare, mai bine zis pe atunci se numea ?plasă?, cu două școli de 7 clase, judecătorie, spital, pretură, jandarmerie, gară cu mult personal.

La vârsta mea (de astăzi), destul de înaintată, nu pot uita acea comună, ce așezare frumoasă a avut, ce parcuri frumoase rămase de la moșierii plecați în Franța, ce biserică îngrijită cu intrarea tot printr-un parc. Preot era părintele Gușan care preda și religia pe parcursul școlii primare. (Locuitorii) erau țărani înstăriți pentru că pământul era foarte bogat, acest cernoziom de neasemuit. Erau și mulți intelectuali dela atâtea instituții care respectau populația rurală și erau și ei respectați. In 1926 s-a născut  fratele meu Anatolie, care a fost un copil precoce, frumușel și iubit de toată lumea.

 Ceea ce ne distra pe noi mai mult erau serbările festive ce aveau loc în acele parcuri mari și frumoase, cu diferite surprize, tombolă, tragere la țintă, etc. Asta se întâmpla cu regularitate de Sf Maria, hramul bisericii, și în luna mai când se făceau serbări câmpenești. Târnova îți dădea și alte satisfacții, lumea ne aprecia, mai ales pe mama care era parolistă și mult talentată, fapt care nu l-am moștenit eu. Trebuie să recunosc că eu am semănat mai mult cu tata ca fire. Mama a fost aceia care ne aplica pedepsele cu multă asprime, era ambițioasă (și vroia ) să ajungă ceva copii ei și a fost în stare să muncească zi și noapte pentru noi. Totdeauna am fost bine hrăniți, în plus iarna ne dădea untură de pește și alte întăritoare. La fel la îmbrăcăminte, nu trebuia să ne întreacă nimeni, croia singură după croiul croitorilor ca să avem și noi lucruri frumoase, pe care le impodobea suplimentar cu lucru de mână, floricele, fluturi și altele.

Tata nu suporta când mama ne pedepsea, pleca din calea ei și o ruga să amâne pedeapsa. Mama avea dreptate în sinea ei, socotea ca tata ne alintă prea mult și ne va strica. Mă gândesc la mama mea cum am surprins-o noaptea la patul fratelui meu căruia îi săruta vânătăile de pe fund, rămase de la curea. Tata oricând venea din oraș sau de la serviciu nu venea cu mâna goală : în dreapta avea parizer de la o fabrică locală vestită ?Poruzimic?, în stânga, halva. Fratele meu era pentru dulce, iar eu eram și am rămas carnivoră.

Scoala primară am făcut-o la Târnova, jud Soroca, unde am avut învățătoare pe Doamna Rusnacu, o femeie bună și blândă. Un lucru am uitat să spun mai înainte. Fiind mereu în anturajul fetelor mai mari decât mine, m-am dus și la școală la vârsta când îmi lipseau 4 luni până la 6 ani. Vârsta de scoală era 7 ani. Părinții mei nu aveau ce să-mi facă, au vorbit cu învățătoarea să mă lase în clasă și pe urmă se va găsi o modalitate ca eu să părăsesc școala și să o reîncep un an mai târziu. Lucrurile s-au întâmplat altfel. Eu mi-am văzut de treabă, am promovat clasa I-a foarte bine și am continuat mai departe școala primară cu Doamna Rusnacu,  foarte fină și serioasă femeie. Avea un soț care se ocupa cu administrarea pădurilor, vesel din fire, lucru care nu era în favoarea învățătoarei mele. Aveau și ei doi copii în timpul acela, de care nu mai știu nimic, ce s-ar fi putut întâmpla...